[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Între aceste două momente a existat un interval de timp, în cazul lui Isus, care a fost de câteva zile. Întrebare: ce credeţi că s-a întâmplat cu sufletul Lui în acest interval ?

O întrebare destul de grea şi cu potenţiale capcane. O să încerc un răspuns mai nepretenţios. Hristos având natura umană a murit ca orice om - că doar Scriptura zice că a murit- nu-i aşa? Adică cât a fost în mormânt a fost fără activitate - că doar Scriptura zice că a înviat- nu-i aşa? Termenii aceştia "moarte"-"înviere" şi-au cam distorsionat sensul de la scrierea Scripturii până azi datorită multelor concepţii filosofice pătrunse în creştinism.
Aş avea o notă la ceea ce am scris mai sus: Hristos pe cruce a suferit chinurile morţii a 2-a. Te rog nu-mi cere să dezvolt, că nu mă simt în stare. Atât pot să spun că a preluat vinovăţia păcatelor noastre care cer moartea (moartea veşnică) şi că a fost părăsit în acele momente de Dumnezeu (e tot una din definiţiile morţii a 2-a).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De acord, propun să folosim de acum termenul de "duh" pentru suflet, ca să nu înţelegeţi cumva că e vorba de principiul vital (suflarea de viaţă). Nu mi-e greu să zic că sunt format din "duh" şi "trup" în loc de "suflet" şi "trup" cum mă obişnuisem. Dar, întreb de curiozitate: când citiţi psalmul 145 "Laudă suflete al meu pe Domnul" ce înţelegeţi ? "Laudă principiule al meu vital pe Domnul ?". Ar putea avea principiul vital asemenea facultăţi ?

Să spun sincer, a cam început să mă doară capul încercând să inversez terminologia (poate şi pentru faptul că sunt cam obosit). Prefer să rămân la antropologia biblică consacrată: trup + suflare de viaţă = suflet viu (Facerea 2,7). Iar sufletul în această terminologie biblică nu este o entitate diafană fantomatică ce pluteşte pe deasupra omului mort, ci este însăşi fiinţa umană întreagă (îmi aminteşte de prima lecţie de la Anatomie: "Omul-un tot unitar"). Se şi foloseşte în vorbirea curentă (tot pe filieră biblică): pe forum suntem acum 57 de suflete. Cât priveşte Ps.145, David foloseşte exact acelaşi termen ca şi Moise în Gen.2,7: [nephesh] suflet. Simplu, fără complicaţii filosofico-teologhicale.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi o ultimă întrebare: ce e aşa de deosebit în cazul lui Moise ? Să insistăm un pic pe acest lucru.

Moise a fost "recuperat" după ce murise deja. De aceea şi apare pe Muntele Schimbării la Faţă alături de Ilie ca antitipuri pentru cele două categorii ce vor fi luate la cer de Hristos la a doua Sa venire. Unii înviaţi, alţii găsiţi în viaţă dar transformaţi (1 Tes. 4,16.17).