[kesarion_breb]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Cred că e teribil să te crezi atoateştiutor, să nu mai ai dubii... Mulţumesc Domnului că eu încă îmi pun întrebări şi încă mai caut răspunsuri.

Probabil că nu suntem atât de versaţi în experimentarea acestor profunzimi [βάθος] (Apoc. 2,24) mistice deoarece "ne-am rupt", "am ieşit" [έξέρχομαι] (Apoc. 18,4) din Babilonul mistic - promovatorul Tainelor [μνστήριον] (Apoc.17,5) ascunse celor neiniţiaţi.[SIZE=4]
[/SIZE]
Verbul românesc "a se preface" este în acest foarte sugestiv, deoarece înseamnă şi transformare şi contrafacere (falsificare), ceea ce, în ultimul sens, se potriveşte. Să-mi fie cu iertare, dar o astfel de ierurghie nu este nici măcar o vrăjitorie reuşită. Te face să crezi că e magie albă, dar nu există nici un simţ fizic sau duhovnicesc care s-o verifice. Vrăjitorii lui Faraon au fost mai eficienţi (Ex 7:11-12).
Din nefericire, această pretinsă Taină dă speranţe false multor sute de milioane de oameni, care cred că mâncând o bucăţică de pâine şi luând o gură de vin din potirul popii Îl ingerează pe Hristos Însuşi, cu viaţa veşnică. Dacă ar fi aşa însă, de ce este nevoie de o repetare a acestei Taine ? Dacă este atât de eficientă şi Îl aduce pe Hristos Însuşi în trupul şi sufletul nostru, ce se întâmplă de fapt? Cum se face că a doua zi sau după o săptămână şi-a pierdut efectul?

Cu prostul simplu, ne-nvatat te lupti un pic si ai scapat. Dat duci o lupta infernala cu prostul care are scoala !

In ceea ce priveste experimentarea profunzimilor intr-adevar nu sunteti versati, pentru ca v-am spus ca cele sfinte nu le da Dumnezeu cainilor. Insa despre posibilitatea experientelor mistice, de iluminare, pe care le-au trait marii sfintii inca de la sfintii apostoli incoace marturiseste atat sfanta scriptura cat si sfanta traditie a sfintilor bisericii.

Ia auzi ce spune sfantul Pavel:
"Cunosc un om întru Hristos, care acum paisprezece ani – dac'a fost în trup, nu ştiu; dac'a fost în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – omul acesta a fost răpit până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe acest om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – că a fost în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngăduit omului să le grăiască." (II Corinteni 12, 2-4)

Dupa parerea ta sfantul Pavel nu marturiseste aici o experienta mistica, dincolo de lumescul in care va balaciti voi sectarii. Deci daca voi nu sunteti capabili sa aveti astfel de experiente si nici Dumnezeu nu va da pentru ca sunteti prea porcalai la cuget ca sa primiti lucrurile cele mari, asta inseamna ca nimeni nu poate trai asa ceva si nu poate sa cunoasca la nivel mistic, nu-i asa sectarule?
Si nu intamplator asemenea experiente nu le au nici macar toti crestinii pentru ca nu toti au fost alesi de Dumnezeu precum Saul din Tars si nici toti crestinii nu sunt de inaltimea duhovniceasca a apostolului neamurilor.

Ia sa mai vedem una:
"Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă" (Apocalipsa 1, 10)

Din nou un verset neplacut pentru oamenii care se balacesc in pamantesc si lumesc. Probabil ca dupa parerea ta sectara Ioan apostolul si evanghelistul iubirii atunci cand era in duh era inca la nivelul obisnuit de constiinta. Din punctul tau sectar de vedere Ioan cu siguranta nu ar fi ajuns la nivelul mistic de intelegere pentru ca nu ii ingaduie marginirea si limitarea ta mentala. Bineinteles ca un om care nu ar fi trait dimensiunea mistica, tainica, si-ar fi permis sa scrie o evanghelie si sa mai si vorbeasca despre Logos, principiul suprem al existentei. Bineinteles, sa stai sa gandesti despre Logos, si sa mai si fii in duhul este probabil la mintea oricarui sectar lipsit de luminarea dumnezeiasca.

Ia sa mai vedem unul, ca poate nu esti convins cat de mult poti sa iti bati joc de Sfanta Scriptura:
"Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei." (Apocalipsa 21, 1-2)

Inca un verset care contrazice pe cei care sunt lumesti dar se cheama pe ei insisi cu emfaza ca sunt duhovnicesti. Probabil ca astfel de viziuni care au fost daruite numai unor alesi sa le cunoasca, acesti apostoli nu le vedea in stari supranormale, mistice, ci stateau intr-o adunare sectara.

Ia sa mai vedem unul ca poate sectarilor inca nu le vine sa creada cat de mult sunt de deraiati de la adevarul Scripturii, si intr-adevar acest versete mi se par dintre cele mai incredibile:
"Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori, Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, Pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; Căci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?" Noi însă avem gândul lui Hristos. " (I Corinteni 2, 6-16)

Aceste versete din epistola inraia catre corinteni a sfantului Pavel sunt cu certitudine niste afronturi cumplite la modul de intelegere al Scripturii tipic sectar, adica lipsiti de Duhul lui Dumnezeu.......dar ce mai cinteaza pana la urma, nu-i asa ??? Ce mai conteaza ca aici se vorbeste despre intelepciunea tainica, ce mai conteaza ca se vorbeste de cele pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit. Acestea nu reclama sub nici un chip o experienta deasupra intelegerii obisnuite, o experienta tainica, mistica, dumnezeiasca, din punctul tau sectar, eretic si mincinos si sfidator la adresa adevarului evanghelic.

Bineinteles ca pe langa marturiile scripturistice (iar nu fripturistice, asa cum le plac sectarilor lumesti si lipsiti de Duhul lui Dumnezeu), datorita faptului ca Duhul Sfant a ramas sa calauzeasca Biserica la tot adevarul, au mai fost oameni alesi de Dumnezeu care au trait experiente mistice, dintre care cei mai multi pot fi enumerati dintre sfintii Bisericii, pe care ii cunoastem noi. Exemple de astfel de marturisitori ai luminii dumnezeiesti, ai experientelor mistice sunt, printre altii, si urmatorii (foarte deranjanti pentru duhul sectar si eretic, mostenit de la insusi tatal minciunii): sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul Ioan Scararul, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama si intrega traditie isihasta, Sfantul Siluan Atonitul, si multi altii.