[CalmDown]

În prealabil postat de heaven

Calm Down si cei care tineti teorii despre sufletele oamenilor,despre care si cat de mult a suferit,despre cine si in ce masura merita iertarea divina ...banuiesc ca va considerati cu un picior mai sus de Dumnezeu,altfel nu imi explic atitudinea!
Zvarcolirile ego-ului vostru ma intreb ce margini au daca va simtiti bine sa tineti monologuri,sa dati verdicte pe tragedia vietii unui om?!
Cateodata traiesc cu senzatia ca nu ma aflu pe un forum CRESTIN,ci ca navighez pe o mare plina de rechini...



Depresia supraestimare a sinelui?De unde le scoti?Din ce carti de psihologie expirate?
Egoismul poate fi o cauza sau nu,un sinucigas poate urmari sa provoace un sentiment de nesters de culpabilizare a celor ramasi in viata sau nu...depinde de la caz la caz,pur si simplu nu poti generaliza,cauzele suicidului putand fi diferite de la individ la individ.
Daca asta este iubirea voastra de semeni si asa stiti sa respectati moartea unui om,cei care va comportati asa,poate macar sa va intereseze ca oferiti un circ grotesc in fata unor alti utilizatori care isi doresc doar sa aduca un ultim omagiu asa cum simt ei pe acest forum!
Din RESPECT si COMPASIUNE pentru moartea unui om si suferinta pe care numai sufletul sau a stiut-o si bunul Dumnezeu,nu voi mai continua sa postez pe acest topic dand reply-uri unor psihologi si teologi de carton.Dumnezeu sa va lumineze mintea si sufletul!

Într-adevăr, dragă doamnă, m-am pripit să ofer explicații și subtilități, mai mult sau mai puțin intelectuale, unui păcat evident! Îmi cer iertare dacă v-am rănit sentimentele de iubire creștinească.

Problema e mult mai simplă, dragă doamnă. Țăranii ardeleni au o vorbă: "S-o buiecit de atâta bine" sau "Îi buiacă de atâta bine". Da, doamnă, unii abia au din ce trăi și se bucură de fiecare moment al vieții, sunt persoane cu handicap, sunt persoane cu probleme mari și nici nu le trece prin cap gândul sinuciderii, în timp ce alții (prin filiera VEDETĂ - VEDETISM - TERIBILISM) ajung la cele mai regretabile decizii.

De ce nu observați, doamnă, că cei care sunt împotriva sinuciderii de pe acest forum, într-un fel sau altul, au mărturisit, printre rânduri, cu propria viață și nu roză (toți vorbesc de jertfe, suferințe, răbdare etc.)? Nu ajunge? Ce-i lipsea Mădălinei, în afara discernământului din această zi? Nu avea o viață care ar fi putut fi extrem de bună? Iubită de public (eu eram "fan" al ei), un copil inevitabil frumos (nu există copii urâți), fără lipsuri materiale (financiare), o carieră de succes etc.

Doamnă, vă implor nu mai cochetați cu ideile de depresie, deznădejde ori sinucidere și acceptarea unor scenarii de ființe umane supuse decăderii fără voia lor, victime ale împrejurărilor și a celor din jur. Sunt extrem de periculoase. În momentul în care ești dispus să accepți că voința ta depinde în mare măsură de cei din jurul tău și că nu poți optimiza o atare relație, nu poți echilibra propria voință cu voința celorlați, devii o problemă, pentru tine însuți și mai târziu, pentru ceilalți.

Domnul să vă aibă și să ne aibă în pază pe toți!