[Jane Says]

În prealabil postat de Cristina sibiu

Da deci ai inteles foarte bine ce ma deranjeaza si ma doare foarte tare pe mine .Eu as vrea sa vad ortodocsi cu sufletul,cu fapta,cu vorba nu doar cu numele.As dori sa vad preoti care se implica in aducerea pacatosilor ortodocsi pe calea cea dreapta care sa fie un exemplu de urmat,un sprijin,o intarire pt.cei care au nevoie.Alt gen de probleme ale omului sunt 0 in comparatie cu posibilitatea de a merge in iad pt. eternitate si asta as dori eu sa constientizeze toata lumea.

Sunt acei preoti, ca daca n-ar fi, nici noi n-am mai povesti.
De fiecare data cand vezi sau citesti ceva ce iti place si iti merge la suflet din partea unui ortodox, sa stii ca in "spatele" lui e si un preot (duhovnic) care l-a ajutat enorm; si sunt convinsa ca daca ai cauta, ai gasi si tu unul (ti-ar scoate Dumnezeu in cale) si acel parinte ti-ar reda increderea in toti ceilalti.

Nu vreau sa bat apa in piua cu experienta personala. Pe de alta parte, cred ca stii deja ca e foarte greu sa aduci pe cineva la credinta, fara sa ii vanturi, pe langa interesul duhovnicesc (mantuirea) si ceva material (inclusiv de natura sociala). Multi stim ce discutii am avut in familii sau cu prietenii si ce succes "rasunator" au avut acele discutii. Daca Biserica ar incerca sa trezeasca omul si sa i se bage pe gat, chiar si pentru binele lui propriu, acel om ar avea o reactie de respingere si nu doar din cauza lui ci si pentru ca are si-al rau un rol si rabda orice, dar nu asta. E o lupta foarte grea.

Deci mai mult de a incerca sa ne rugam pentru ei si-a fi noi insine cat de cat in regula (nu la modul fariseic).....

Iar cei care fac(em) sminteala prin comportamentul nostru neadecvat, dandu-ne ortodocsi cand de fapt putim de patimi, Dumnezeu sa ne ierte si sa indrepte toata sminteala pe care am facut-o si sa lumineze sufletele noastre si pe ale celor pe care, din nebagare de seama, prostie, fatarnicie si pacatosenie, i-am indepartat de la calea cea dreapta, poate amanandu-le intoarcerea si pierzand timp pretios.

Sf. Siluan Athonitul: [ calugar ortodox ]

Omul bun gândeşte: „Tot cel ce rătăceşte de la adevăr piere” şi, de aceea, îi este milă de el. Dar cine n-a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela nu se va ruga pentru vrăjmaşi. Cine a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela se întristează toată viaţa pentru oamenii care nu se mântuiesc şi varsă multe lacrimi pentru popor, şi harul lui Dumnezeu îi dă puterea de a iubi pe vrăjmaşi.
Şi noi, dacă vrem să păstrăm harul, trebuie să ne rugăm pentru vrăjmaşi. Dacă nu ţi-e milă de păcătosul care se va chinui în foc, aceasta înseamnă că nu este întru tine harul Duhului Sfânt, ci în tine viază un duh rău[; şi câtă vreme eşti încă în viaţă, sileşte-te prin pocăinţă să te eliberezi de el.
Unui pustnic care i-a spus odată: ,,Dumnezeu va pedepsi pe toţi ateii şi ereticii, care vor arde în focul veşnic“, Siluan i-a replicat: ,,bine dar spune-mi dacă vei fi în rai şi de acolo vei vedea cum arde cineva în focul iadului, vei mai avea pace?” “Ce să-i faci? E păcatul lor“, a spus pustnicul. La care Siluan a răspuns: “Iubirea nu poate suferi aceasta. Trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii“.

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...evoie-de-fier/


Deci calugarul acesta (mai e nevoie sa zic ca atata vreme cat a fost in viata nu s-a simtit sfant, ci cel mai mare pacatos?), ortodox fiind, neconsiderandu-se mantuit, curat si toate celelalte, era capabil de asemenea simtire.
Cum sa zic, pentru asemenea oameni tine Dumnezeu lumea, inca. Nu pentru parerile noastre de sine, cravatele, discursurile, PR-urile si slavele noastre desarte.