Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Chiar asta este credința, frate Erethorn. Dar credința, nu altceva. Credința noastră nu poate fi alta decât credința Bisericii. Când a spus Biserică o asemenea aiureală cum că toate confesiunile celor care își spun creștini dețin adevărul integral ? Pe care text biblic, patristic sau magisterial vă sprijiniți această periculoasă teorie ?
|
Nu m-am referit la toate confesiunile celor care isi spun crestini. Ci la toate confesiunile care sunt crestini. crestini si-au spus si Templul Popoarelor, care erau comunisti sadea. Crestini isi spun si Martorii lui Iehova, care sunt in marea majoritate spalati pe creier (la propriu, fara nici o intentie derogatorie o spun, ci cu nemarginita mila).
Dar cine este crestin ? Cine sunt cei care propavaduiesc in numele Mantuitorului, si scot draci, dar desi nu-l urmeaza impreuna cu Apostolii, nu sunt impotriva Lui deci sunt cu El ?
Cine sunt aceia carora le-a spus, prin intermediul evanghelistului, "Nu v-am cunoscut !" ?
Nu stiu.
In ce priveste credinta Bisericii, dupa cum am mai spus, o impartasesc in totalitate.
Si incerc, cat imi este in putinta, sa o sa si traiesc. Cu filioque, cu Papa, cu azima, cu CRISTOS. Nu prea imi iese, dar asta e alta discutie.
Si totusi, am si ideea aceasta periculoasa, ilogica, si absurda, poate eretica, poate schismatica, poate pacatoasa, poate ecumenista, ca acolo unde mai multi se aduna in numele lui Cristos, este si El in mijlocul lor.
Ca atata timp cat punem litera inaintea duhului, si ne batem pe treptele Bisericii Sfantului Mormant, cine sa intre primul, si nu ne spalam, toti, picioarele unii altora, si nu ne vindem jeepurile pentru a-i imbraca pe dezbracati, El va spune - Nu v-ati adunat in numele Meu.
Imi pare rau, nu sunt un crestin foarte bun. Nici sunt un catolic foarte bun. Il vad pe Cristos in Biserica Sa, dar Il vad si in afara ei. Si, mai ales, in afara mea.