Pentru mine aproape toate bisericile in care am intrat, fie ele de mir sau de manastire mi-au fost de suflet.
Unele mici de lemn, intime si pline de har...altele unde cantarea era dumnezeiasca...altele unde pictura ma coplesea...altele unde preotul slujitor prin trairea lui ma inalta si pe mine spre culmile ingeresti...altele asezate in locuri mirifice...
Dar pentru ca cea mai mare parte a vietii mi-am petrecut-o in Bucuresti...nu voi uita niciodata manast. Antim cu toti credinciosii ei, cu pr. Sofian si Adrain Fageteanu slujitori, cu un cor ca un falfait de aripi...
apoi nu voi uita manastirea Stavropoleos, bijuterie arhitecturala, slujba impecabila si oameni de o calitate deosebita...
apoi nu voi uita biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil (aproape de pta. Matache de la Gara de Nord) unde slujea duhovnicul meu pr. Ct. Coman...biserica simpla de cartier, dar care datorita parintelui si tinerilor de la strana te facea sa uiti de lume si sa fii doar acolo cu totii impreuna cu Dumnezeu...aceeasi senzatie o mai traiam si la biserica rusa de la Universitate alaturi de pr. Gavrila.
|