Potrivit învățăturii catolice tradiționale, sufletele copiilor care mor fără a fi botezați merg într-un loc (limbus infantum sau limbus puerorum) în care sunt lipsiți de viziunea beatifică. Pe de altă parte, acolo nu există chinurile iadului și este posibilă fericirea, cu observația că este vorba de o fericire naturală, asemănătoare întrucâtva fericirii de pe pământ și nu de fericirea supranaturală specifică paradisului.
Aceasta este o învățătură de nivelul al treilea, adică non-dogmatică. Avem învățături dogmatice pe care le știm direct de la Dumnezeu (de fide divina), sau care au fost revelate apostolilor (de fide apostholica). Această categorie de învățături se numește de fide definita și nu rezultă din revelație, ci din raționamentul unor oameni înaintați în credință, confirmată ca atare de Magisteriu. Baza ei este ceea ce știm din Revelație, și anume:
-Botezul este necesar mântuirii.
-Dumnezeu este o Ființă infinit de bună și infinit de dreaptă.
-Copiii care mor nebotezați au păcat ancestral, dar nu au păcate personale grave.
|