[adiandrea6]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cred că se poate ajunge la concluzia respectivă prin simpla reflecţie. Tatăl oricum trebuie pus pe prima poziţie, fiind genitor şi de nimeni generat. Deci, din cele 6 permutări posibile, rămân în discuţie două: ordinea Tatăl-Fiul-Sf Duh, sau ordinea Tatăl-Sf Duh-Fiul. Dar, din cauză că pentru purcederea Sf Duh este nevoie atât de Tatăl, care face asta, cât şi de Fiul, prin care se face asta (după cum credem noi), singura ordine de precedenţă rămasă este Tatăl-Fiul-Sf Duh.

Asta doar pentru ca noi traim in timp si nu putem concepe ca ceva sa se nasca din altceva fara sa existe precedenta. Dar la Dumnezeu nu este musai sa fie asa. Noi nu putem zice in acelasi timp si Tatal si Fiul si Duhul Sfant, de asta ii zicem unul dupa altul, dar Dumnezeu poate sa ii "zica" si deodata.
Iar purcederea Duhului Sfant si de la Fiul, tot nu am inteles care sunt sfintii parinti care au formulat aceasta dogma, nu ai scris nici un nume concret. O sa intreb si eu cine a formulat la ortodocsi dogma ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal si apoi o sa vedem la ce concluzie se ajunge.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La aceasta ne răspune Sf Sinod de la Calcedon, în formulare infailibilă. Definiţia dogmatică spune aşa: (...) două naturi care nu suferă confundare, nici schimbare, nici împărţire, NICI SEPARARE (...) După expresia Sf Părinţi, putem spune că cele două naturi sunt împletite, ceea ce este altceva decât să spunem că sunt amestecate.

Daca sunt impletite, cum putem spune ca in acelasi timp nu sunt impartite? Doar ceva impartit se poate impleti. Iar apa nu se impleteste cu vinul, ci se amesteca. De ce atunci s-a pastrat acest ritual care arata tocmai amestecarea si nicidecum impletirea?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Copţii, neparticipând la acest sinod, au încremenit în logica primelor trei, tot aşa precum ortodocşii, neparticipând decât la primele 7 sinoade ecumenice, au încremenit în logica lor. Ca atare, copţii pretind despre ortodocşii care şi-au cristalizat mai mult învăţătura lor în raport cu ei că sunt eretici, tot aşa cum ortodocşii pretind despe catolici, care şi-au cristalizat învăţătura lor în raport cu ei, că sunt eretici.

Da, toti isi arunca cuvantul eretic, bine ca Domnul ii iubeste pe toti!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Lucrul care m-a atras cel mai mult la Biserica Greco-Catolică şi care a fost hotărâtor în convertirea mea a fost mărturia de sânge a ierarhilor ei. Întâistătătorului Bisericii i s-a promis nu numai viaţa şi libertatea, dar şi onorouri şi sprijinul Securităţii pentru postul de Patriarh al BOR dacă renunţă la Unirea cu Roma. Dar replica lui a fost: "Credinţa noastră este viaţa noastră" şi au urmat 16 ani de închisoare. Toţi cei 12 episcopi greco-catolici au răspuns la fel, fără să ştie unul de altul. Chiriarhul Bucureştiului a fost cel dintâi chemat, nerezistând torturilor interogatoriului şi murind în beciurile Securităţii. Aflând despre aceste lucruri, mi-am spus că Biserica ce are asemenea episcopi cu credinţă tare ca stânca este Biserica lui Cristos. Şi, în afară de ipoteza că toţi aceşti 12 oameni erau sonaţi, înseamnă că legătura cu Roma este ceva foarte important pentru suflet, ceva mai important chiar decât libertatea şi viaţa în trup.

Au fost destui martiri si dintre ortodocsi. Martiri care nu au vrut sa il tradeze pe Hristos asa ca au platit cu viata. Asa cum sunt destui martiri si dintre evrei sau musulmani, dar nu pentru Hristos, asa ca acest martiriu nu ii vor mantui... Ceea ce mantuieste este credinta in Hristos.