[cristiboss56]

În prealabil postat de eduardd

Eu una, va marturisesc sincer ca nici acum nu am inteles ce inseamna patimirea la nivel teologic...dar nici despatimirea.

Scopul urmarit de Sfintii Parinti este despatimirea , iluminarea si indumnezeirea noastra , caci nimic nu este mai frumos in viata decat sufletul care isi afla linistea si odihna in Dumnezeu . Sfintii Parinti au transpus ei insisi mai intai in viata sfaturile lor si asa au vorbit si au scris despre necontenitul razboi duhovnicesc , ca unii care au trecut prin el castigandu-l . S-au imbogatit in virtute , s-au iluminat si au atins desavarsirea si asa ne invata cum sa ne curatam , iluminam si desavarsim . Avand pavaza dreptei credinte si atingand prin virtuti si rugaciune culmile unirii dumnezeiesti ramanand nebiruiti de viciu nici in timpul odihnei trupesti , Sfintii Parinti au plamadit necontenit sufletul crestinilor cu florile cele alese ale virtutilor . Am avut , avem si vom avea nevoie de scrierile lor , si ( raspunzand la o intrebare mai veche de pe forum ) scrierile lor sunt mai actuale ca nicicand , caci aproape in fiecare pagina din scrierile lor , Sfintii Parinti elogiaza binele moral sau virtutea . Invatatura Sfintilor Parinti a fost transmisa prin succesiune neantrerupta de la Hristos si apostolii Sai pana in ziua de astazi si nu a existat niciodata o perioada de la intemeierea Bisericii Domnului Hristos pe pamant , in care gandirea patristica sa nu calauzeasca Biserica .