O lucrare minunata cum este Intruparea Fiului lui Dumnezeu este foarte riscant sa fie atacata dogmatic in cateva cuvinte, deoarece pot aparea multe, multe confuzii. Acestea sunt generate cel mai adesea de "putinatatea" fizica a mesajului (ca in cazul de fata) sau de "imposibilitatea de a cuprinde cu mintea" a celui ce face o anumita afirmatie in aceasta speta (cum ar fi cazul meu, de "m-as baga" in asta!). Atentie mare!
Strict la citatul de mai sus, nu cred ca Dumnezeu a renuntat la atributele sale (unele !!!); daca ar fi asa, ar mai fi Hristos, Dumnezeu adevarat? Smerenia Sa din momentul Intruparii (chenoza) nu poate fi renuntare la cele dumnezeiesti, nici macar partial!
Daca am inteles gresit, iertare, este din faptul ca in 10-20 de cuvinte nu poti sa reprezinti aceasta minune decat daca aceste cuvinte sunt: "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Acum si pururea si-n vecii vecilor, amin!"


Sfantul Ioan Damaschin spune: "Prin faptul ca, Cuvantul s-a facut trup, nici Cuvantul nu a iesit din granitele dumnezeirii Sale si nici din maririle Sale proprii demne de Dumnezeu si nici trupul pentru ca s-a indumnezeit nu si-a schimbat firea lui si insusirile lui firesti. Caci au ramas si dupa unire firile neamestecate, iar insusirile acestora nevatamate. Activitatea Lui omeneasca n-a fost lipsita de activitatea Lui dumnezeiasca, iar activitatea Lui dumnezeiasca n-a fost lipsita de cea omeneasca, ci fiecare se considera impreuna cu cealalta".

Vezi tot materialul aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/chenoza-68846.html