[Traditie1]

Tu explici cum a făcut lumea Dumnezeu, dar nu explici de ce a făcut-o așa. Orice acțiune și decizie a lui Dumnezeu are un rost.

Și, din punct teologic-filozofic, faci greșeala de a confunda ceea ce pare că e cu ceea ce e. A extrage concluzii despre acțiunile lui Dumnezeu din analiza alcătuirii lumii este la fel de iluzoriu cu a căuta dovezi ale lui Dumnezeu în creație. Creația este adusă la existență din nimic și totul este relativ în ceea ce privește aparențele ei. Așa cum nu există legi ale fizicii în mod obiectiv ci numai prin lucrarea nemijlocită a lui Dumnezeu, la fel nu există nici dovezi ale istoriei lumii care să existe în mod obiectiv. Totul în lume este adus permanent la existență, recreat permanent fiindcă lumea nu are existență obiectivă, este relativă. Ca să înțelegi, încearcă să explici felul cum există lumea sau ce înseamnă a exista.

Când studiezi ceva din lumea aceasta nu trebuie să crezi într-o cauzalitate a lumii fiindcă nu există alte cauze decât rațiunea și voința lui Dumnezeu.


A încerca să faci o legătură între știință și teologie este un lucru ce pare inteligent și mulți fac pe savanții în acest sens, dar este o capcană logică și un kitsch ideologic. Știința nu-și propune analiza cauzelor primordiale ale lumii, pătrunderea în ontologia ei și doar studiul de suprafață a fenomenologiei naturale. Iar teologia și filozofia caută cauzele ultime, esența realității.