[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Slava deșartă e dorința de a fi apreciați de oameni, închipuirea de sine și mândria sunt o manifestare a propriei aprecieri de sine.



Sfantul Ioan Scararul vorbeste, mai intai, despre plansul si lacrima firii necuvantatoare. Astfel, el delimiteaza "lacrima fara inteles", care este proprie firii necuvantatoare si nu celei cuvantatoare, dar de care, din nefericire, se apropie de multe ori omul, prin obisnuinta patimii, care, datorita irationalitatii ei si a intunecarii fiintei noastre, pe care o produce, are ceva animalic in ea, antinatural, ilogic.

Acelasi Sfant Parinte, vorbind despre geneza lacrimilor omenesti, invata ca acestea pot proveni de la fire, dintr-un necaz potrivnic, din laudare, din slava desarta, din curvie, din dragoste, din aducerea aminte de moarte si din multe altele, iar Sfantul Ioan Casianul spune ca "lacrimile nu vin totdeauna din acelasi simtamant, ele nu sunt privilegiul aceleiasi virtuti".

http://www.crestinortodox.ro/credint...tor-88104.html


Plânsul din mândrie și plânsul din slavă deșartă sunt un pericol la care trebuie să luăm aminte. Lacrimile în sine nu ne curăță de nimic, sunt apă și nimic mai mult, un fenomen fiziologic, dar ele ne pot cauza să cădem în mândrie. Mândria e o patimă foarte fină, greu de depistat și combătut. Trebuie să fim atenți ce efect are plânsul sau alte manifestări asupra inimii noastre, dacă ne fac să ne înălțăm în trufie sau dimpotrivă să ne smerim. Curățirea de mândrie (dobândirea smereniei) e obiectivul principal al despătimirii.

Slava desarta inseamna mult mai mult , dar am vorbit de ea la topicul Pocainta , de nu ma insel . Vez te rog , Sfantul Ioan Sinaitul ( Dreapta socoteala ) , Sfantul Nectarie al Pentapoliei ( Lupta Duhovnicesca ) , Sfantul Siluan Atonitul ( Cunosterea lui Dumnezeu ) si multe din cele lasate de Sf. Ioan Gura de Aur . N-am timp acum dar am sa revin ! Doamne ajuta !