Dupa cum fara sa ne propunem sa fim mandri dam dovada totusi de mandrie, nu cred ca trebuie ca noi sa ne propunem sa fim smeriti. Atunci cand facem acest lucru este deja un pas spre a da gres. La nimic nu ne foloseste o smerenie autoimpusa, care poate sfarsi regretabil in una fariseica, de fatada. Aceasta smerenie poate fi usor incercata. Prin ea ne lasam batjocoriti de cele mai multe ori de diavol.
Trebuie sa nazuim spre acea smerenia dobandita prin rugaciune ca dar de la Dumnezeu. Numai prin rugaciune, prin partasie la Dumnezeu, gandul smerit si atitudinea smerita ne pot deveni firesti.
|