[windorin]

În prealabil postat de Marius22

Dupa cum fara sa ne propunem sa fim mandri dam dovada totusi de mandrie, nu cred ca trebuie ca noi sa ne propunem sa fim smeriti. Atunci cand facem acest lucru este deja un pas spre a da gres. (...) Numai prin rugaciune, prin partasie la Dumnezeu, gandul smerit si atitudinea smerita ne pot deveni firesti.

Adevarat. Precum suntem mandri fara sa ne propunem, asa va trebui sa vietuim smerit, fara a ne propune si fara a gandi asta.
Cand ceva vine direct din inima, nimic nu ne este greu, nimic gandit si calculat.

Imi vine in minte cuvantul de la Sfantul Antonie, cand el intreaba: "Cine poate trece atata noian de ispite si greutati?"
Raspunsul primit a fost si este: "Smerenia."

Smerenia vine din fapte si dintr'o viata cat mai practica, iar nu din teorie si cuvinte.
Cat mai multa rugaciune, dimineata, seara si noaptea.
Post cat mai des si Spovedanie, iar in cele din urma Impartasanie.
In cele din urma, Hristos va lua chip in noi.

În prealabil postat de georgeval

"Trebuie să stim toti că niciodată un om smerit nu se vede smerit.
Sinodul din Cartagina, anul 419, canonul 184: "Daca totusi zici ca poti ceva fara Hristos, anatema sa fii."

Cat de greu este cuvantul.
Cati dintre noi nu ne punem, macar din cand in cand, nadejdea numai in noi, uitand de Hristos ?!