În prealabil postat de Rodica50

Pamantul- poemul de iubire al lui Dumnezeu pentru om, darul sau nepretuit- pamantul ne odihneste, ne daruieste truda lui in painea aburinda pe masa-"painea noastra cea spre fiinta",ne umbreste racoros sub frunzisuri mirosind a verde crud,ne odihneste in otava proaspat cosita...si din cand ne invata sa doinim cu raurile noastre...De multe ori oamenii uita si atunci, pentru toate suferintele sale, Dumnezeu trimite Lumina sa-l mangaie si ploile sa-i vindece ranile.Pamantul- leaganul stramosilor nostri, pamantul, luntrea copiilor nostri...aici s-a plamadit binele si frumosul,aici s-au rostit fapte.Cel mai frumos Dar al lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, Lumina din Lumina si Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , inrourand vietile noastre -amortite in bezna uitarii si nerecunostintei- Iisus Hristos, l-a sfintit cu urmele pasilor si cu sangele Lui Preasfant ... Pamantul, care inca mai traieste , mai respira, prin mila Lui Dumnezeu, prin dragostea si mucenicia Sfintilor... Pamantul ,pentru fiecare din noi ,inseamna acasa.