[Rodica50]

În prealabil postat de Rodica50

Pamantul- poemul de iubire al lui Dumnezeu pentru om, darul sau nepretuit- pamantul ne odihneste, ne daruieste truda lui in painea aburinda pe masa-"painea noastra cea spre fiinta",ne umbreste racoros sub frunzisuri mirosind a verde crud,ne odihneste in otava proaspat cosita...si din cand ne invata sa doinim cu raurile noastre...De multe ori oamenii uita si atunci, pentru toate suferintele sale, Dumnezeu trimite Lumina sa-l mangaie si ploile sa-i vindece ranile.Pamantul- leaganul stramosilor nostri, pamantul, luntrea copiilor nostri...aici s-a plamadit binele si frumosul,aici s-au rostit fapte.Cel mai frumos Dar al lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, Lumina din Lumina si Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , inrourand vietile noastre -amortite in bezna uitarii si nerecunostintei- Iisus Hristos, l-a sfintit cu urmele pasilor si cu sangele Lui Preasfant ... Pamantul, care inca mai traieste , mai respira, prin mila Lui Dumnezeu, prin dragostea si mucenicia Sfintilor... Pamantul ,pentru fiecare din noi ,inseamna acasa.

Si cand ne vom fi inteleptit precum stramosii, ne vom aseza langa ei, in pamantul reavan- inmultindu-i rodul, mutandu-ne in patria cereasca.