[ghemistris]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sărbătorirea Sfintei Învieri nu se face potrivit calendarului nou, ci potrivit calendarului vechi (iulian). Toate Bisericile răsăritene sărbătoresc Paştele la aceeaşi dată, şi anume la data calculată după calendarul vechi, indiferent că în rest au trecut sau nu la calendarul nou.

Pe undeva este adevarat ce zici tu.

"Deci data Pastilor depinde de doua fenomene naturale: unul cu data fixa, legat de miscarea soarelui pe bolta cereasca - echinoctiul de primavara (21 martie) - si unul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie de lunii in jurul pamantului - luna plina de dupa acest echinoctiu, numita si luna plina pascala. Aceasta din urma face ca data Pastilor sa varieze in fiecare an.

Insa, deoarece echinoctiul de primavara nu era fixat pretutindeni la aceeasi data si din cauza imperfectiunilor legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian (folosit in Apus pana in 1582, iar la noi in tara pana in 1924), nici dupa Sinodul de la Niceea nu au incetat deosebirile intre diferitele regiuni crestine in ceea ce priveste data sarbatorii pascale. Nici pana astazi nu exista uniformitate in aceasta privinta intre Apusul si Rasaritul crestin, fiindca nu toti se servesc de acelasi calendar. Astfel, in Apus, Pastile se serbeaza intre 22 martie si 25 aprilie ale stilului nou, adica in conformitate cu calendarul gregorian, introdus in Apus din 1582.

Totusi, ca sa se inlature dezacordul dintre diferitele Biserici crestine ortodoxe si pentru a stabili o uniformitate cel putin in ceea ce priveste data celei mai mari sarbatori crestine - Pastile -, Bisericile ortodoxe care au adoptat noul calendar (indreptat) au stabilit (din anul 1927 inainte), prin consens general, ca Pastile sa fie serbat in toata crestinatatea ortodoxa dupa Pascalia stilului vechi, adica o data cu toate Bisericile ramase la calendarul vechi (neindreptat).

Insa, desi toti ortodocsii sarbatoresc in aceeasi duminica, ea este numerotata diferit in cele doua calendare, din cauza celor 13 zile cu care calendarul neindreptat este ramas in urma fata de cel indreptat.

Bisericile ortodoxe care au adoptat reforma calendaristica (intre care si cea romana) serbeaza Pastile intre 4 aprilie (data cea mai timpurie) si 8 mai (data cea mai tarzie), iar cele de stil vechi intre 23 martie si 25 aprilie. Tot de aici provine si marea diferenta din unii ani intre data Pastilor ortodox si a celui catolic.

DECI, s-a stabilit ca toate bisericile ortodoxe sa fixeze data Pastelui dupa Pascalia stilului vechi,insa este numerotata diferit in cele doua calendare din cauza celor 13 zile cu care calendarul neindreptat este ramas in urma fata de cel indreptat. Eu am vrut sa subliniez faptul ca intre cele doua biserici ortodoxe,stil vechi si stil nou,nu sunt diferente de dogme ci de calendar.Oricum,lucruri MINUNATE se intampla in ambele biserici!Nu aceleasi lucruri se pot spune ca se intampla in biserica catolica.



*Marturia Patriarhului Ierusalimului Diodor I la aprinderea Sfintei Lumini
April 26, 2008 Categoria: Articole, Post, Minunile Ortodoxiei
“Intru in Mormant si ingenunchez cu frica sfanta in fata locului unde a zacut trupul lui Hristos dupa moarte si de unde a inviat. Rugaciunea in Sfantul Mormant este pentru mine un moment foarte sfant, intr-un loc foarte sfant. De aici a inviat cu slava Domnul si de aici Si-a raspandit Lumina in lume. Apostolul Ioan scrie in primul capitol al Evangheliei sale ca lisus este Lumina lumii. Ingenunchind in fata acestui loc unde El a inviat din morti, suntem adusi in imediata apropiere a Invierii Sale slavite. Catolicii si protestantii numesc biserica aceasta, Biserica Sfantului Mormant. Noi o numim Biserica Invierii. Invierea este pentru crestinii ortodocsi centrul credintei. Prin Invierea Lui, Hristos a castigat victoria finala asupra mortii, nu doar asupra mortii Sale ci si asupra mortii celor ce sunt aproape de el. Nu cred ca este o intamplare ca Focul Sfant apare exact pe locul acesta. La Matei 28:3 se spune ca atunci cand Domnul a inviat din morti, a venit un inger imbracat intr-o lumina infricosatoare. Cred ca lumina care a invaluit ingerul Ia invierea Domnului este aceeasi cu lumina care apare miraculos in fiecare Sambata de Paste. Hristos vrea sa ne reaminteasca, ca Invierea Sa este o realitate nu doar un mit. El a venit cu adevarat in lume pentru a aduce sacrificiul necesar ca prin moartea si invierea Sa sa se poata reuni omul cu Creatorul sau.
Imi gasesc drumul prin intuneric in camera interioara unde cad in genunchi. Aici spun anumite rugaciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si dupa aceea astept. Cateodata astept cateva minute, dar in mod obisnuit minunea se intampla imediat dupa ce am spus rugaciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsa o lumina nedefinita, in mod normal cu o tenta albastrie dar culoarea se poate schimba si lua multe nuante. Nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti. Lumina rasare din piatra ca si ceata care se ridica deasupra unui lac, piatra pare fi acoperita de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit in fiecare an. Uneori acopera doar piatra, alteori lumineaza tot Mormantul, asa incat oamenii de afara vad Mormantul plin de lumina. Lumina nu arde! - niciodata nu mi-am ars barba in toti cei 16 ani de cand sunt Patriarh al Ierusalimului si am primit Focul Sfant. Lumina are alta consistenta, diferita de lumina focului care arde in candela. La un moment dat, Lumina se inalta si formeaza o coloana in care focul este de natura diferita, asa ca pot aprinde lumanarile mele de la ea. Dupa ce am primit flacara, ies si dau Focul intai Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt si dupa aceea tuturor celor prezenti in Biserica.”*

* Toate tentativele de rupere a legăturii dintre ortodocşi şi miracolul Luminii Sfinte au eşuat. În 1579, Patriarhul armean Hovhannes I, ambiţionat de ocupanţii turci, s-a rugat zi şi noapte pentru a primi Focul Sacru, dar Lumina s-a pogorât despicând o coloană de lângă intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, acolo unde fusese ţinut Patriarhul ortodox al Ierusalimului, Sophronius IV. În 1112, cruciaţii i-au scos pe ortodocşi afară din Sfântul Mormânt, iar slujba a fost făcută de preoţi catolici. Văzând că Sfânta Lumină nu vine, după lungi aşteptări, împăratul a poruncit să fie adus patriarhul ortodox. Imediat după sosirea lui, Sfânta Lumină a venit în făcliile acestuia.*

*Cel mai tulburător şi inedit moment legat de Lumina Sfântă, a avut loc în timpul ocupaţiei otomane a oraşului Ierusalim. În sâmbăta Paştelui din anul 1326, creştinilor ortodocşi nu li s-a permis să intre în biserica Învierii. Legenda spune că armenii monofiziţi, care şi-au declarat dorinţa ca ei să fie primitorii Luminii Sfinte, i-au mituit pe păzitorii turci pentru a nu-i mai lăsa pe ortodocşi să intre în biserică. În timp ce ortodocşii aşteptau în lacrimi lângă zidurile bisericii, armenii încrezători aşteptau în biserică Pogorârea Luminii Sfinte. Dar Focul Sfânt, nu este o minune produsă de o forţă oarbă, ci de însuşi Dumnezeu, pentru care închipuirea oamenilor rămâne doar o simplă închipuire omenească. Atunci s-a întâmplat un lucru care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte. Un fulger a pornit din interiorul bisericii şi străpungând o coloană de marmură, a aprins lumânarea Patriarhului Ortodox care aştepta în afara Bisericii. Atunci toţi au înţeles că primirea Luminii Sfinte prin Biserica Ortodoxă şi creştinii ortodocşi este chiar voinţa lui Dumnezeu. Tot atunci generalul turc ai cărui soldaţi îi ţineau pe ortodocşi afară, a renunţat la islam şi implicit la toate funcţiile sale convertindu-se la creştinism. Aceasta nu este o simplă istorie inventată. Şi până astăzi, la intrarea în Biserica Învierii se mai păstrează acea coloană, iar în ea stă adânc încrustată crăpătura făcută de Sfânta Lumină care a venit la ortodocşi. De atunci nimeni nu a mai îndrăznit să-i oprească pe creştinii ortodocşi să primească Sfânta Lumină*