[delia31]

În prealabil postat de Scotsman;301923
(text scris de [I

dl[/i].Cristian Badilita in data de 25 iulie 2008)

Draga Scot, daca tot vrei sa ramai impartial, iti recomand si alte opinii pe tema asta decat cea a lui Badilita.
Personal, il apreciez pe Cristian Badilita ca eseist, traducator, om de cultura, erudit sorbonard etc., dar in materie de dogme nu l-as pune pe acelasi calapod cu sfintii parinti.
Banuiesc ca pasajul expus mai sus e din „OrtHodoxie versus ortodoxie”. Nu am citit-o inca dar stiu pozitia lui Badilita referitor la BOR din circul mediatic din blogosfera de acum 2 ani din articolul lui „Cele 12 mirari in cazul Corneanu”
(2008), unde la punctul 9 face trimitere si la filioque.
Nu stiu daca ai citit replica lui Mircea Platon la asta. uite aici:

„Pentru a rămâne în sfera lui filioque, trebuie să mai precizez că, la punctul 9) din textul lui Cristian Bădiliţă, domnia-sa se declară dezgustat de “ignoranţa crasă” a teologilor ortodocşi care îşi dau cu părerea în privinţa lui filioque deşi, scrie dl Bădiliţă: “Nu cunosc o boabă din istoria acestei «erezii» (acceptată fără probleme de Constantinopol până în secolul XI, recitiţi-l pe bizantinul Blemydes, ca să vedeţi «ce părere are» ortodoxia!).”

Mi-e teamă că şi aici dl Bădiliţă greşeşte. În primul rând, filioque nu a fost acceptat “fără probleme” în Bizanţ până în secolul XI. Marea şi definitiva lucrare a lui Fotie despre Mistagogia Sfântului Duh e din secolul IX. Crezul Niceo-Constantinopolitan e din secolul IV. Inserţia adaosului filioque în versiunea latină a Crezului Niceo-Constantinopolitan s-a operat în sinoade apusene locale din secolele VI-VII, fără ecou în Bizanţ, şi a fost transformat în subiect de dispută între Apus şi Răsărit de către franci, în secolul VIII. Aşadar reacţia bizantinilor a fost destul de rapidă după standardele vremii, survenind nu în secolul XI, la vremea schismei, ci în secolul IX.
Apoi, Blemydes nu dă mărturie despre cum accepta Ortodoxia filioque până în secolul XI de vreme ce el a scris în secolul XIII, în contextul complicatelor negocieri politico-teologice între Bizanţ şi Roma care au urmat cuceririi Bizanţului de către cruciaţi în 1204, negocieri în cursul cărora împăraţii bizantini erau dispuşi să facă unele concesii Apusului.
În ciuda a ceea ce pare să sugereze dl Bădiliţă, Blemydes respinge explicit în scrierile sale formula filioque. Pentru Blemydes, ca şi pentru restul Ortodoxiei patristice, Sfântul Duh purcede doar de la Tatăl, fără “cauzalitatea mediană” a Fiului. Toate aceste chestiuni, precum şi înţelesul patristic al formulei per Filium folosite de Blemydes, sunt lămurite în volumul pe care, nu mă îndoiesc, îl avea dl Bădiliţă în minte atunci când ne-a îndemnat să-l citim pe Blemydes: Nicephore Blemydes, Oeuvres Theologiques, Paris, CERF, 2007, vol. I.Sursa http://www.rostonline.org/blog/claud...-la-punct.html


iar la comentarii, retine trimiterea lui Razvan Codrescu la „Canonul Ortodoxiei” realizat de Diacon Ioan I. Ica jr. (Canonul Ortodoxiei este titlul generic al unei serii de cinci volume si care isi propune restituirea integrala a tuturor documentelor constitutive ale identitatii crestine ortodoxe.)
„Păcat că un teolog de talia lui Ioan I. Ică jr, în a cărui densă introducere la recentul corpus "Canonul Ortodoxiei", d-l Bădiliţă ar fi putut afla contra-argumente avizate la majoritatea propriilor elucubraţii, nu-şi foloseşte măcar din cînd în cînd autoritatea şi forţa condeiului pentru a desfiinţa, în numele dreptei cuviinţe creştine, cîteva false mituri intelectuale ce întreţin derute şi tensiuni dizolvante la nivelul elitelor culturale neduse la Biserică..”

parerea mea - in aceeasi idee cu a profesorului lui din Madrid: "Dragul meu,nu am fost niciodata acolo sus, in sanul Sfintei Treimi, ca sa stiu de unde purcede exact Sfantul Duh". Cu asta cred ca putem trece la chestiunea urmatoare."

be blessed