[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (I)

În goana lor după senzaţional, liderii pucioşi îşi adaptează limbajul astfel încât să impresioneze la maximum pe naivii dispuşi să-i asculte. Adesea, formulări care folosesc superlativul absolut ajung să se contrazică flagrant, încât textele cu pricina basculează între impostură şi ridicol. Vom ilustra în continuare câteva exemple legate de construcţiile “cel mai mare.../cea mai mare...”. Acestea, în loc să fie singulare, apar în două, trei sau chiar mai multe formulări sau îndemnuri radical diferite (recordul absolut îl deţine... cea mai mare iubire, cu 14 definiţii diferite!), aşa că un cititor scrupulos care vrea să le observe pe toate, va ajunge inevitabil la o dilemă fără răspuns: Şi, de fapt, care este mai mare?

*
Cel mai mare dar al creştinilor este darul proorocilor consemnaţi de către Biblie:

“Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuşi Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29-5-1965)

Cel mai mare dar al creştinilor este credincioşia:

“Pace vouă, şi fiţi credincioşi, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveţi şi să-l purtaţi înaintea Mea şi înaintea fiilor oamenilor, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21 4 1996)

Cel mai mare dar al creştinilor este darul liderilor pucioşi de a putea aduce la lumină “Cuvântul”:

“Nu este dar mai mare între daruri ca darul celor ce au şi dau cuvântul Meu spre hrană. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-4-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este însuşi “Cuvântul” de la Pucioasa:

“Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa”:

“...că Eu am spus că nu este un mai mare dar între darurile sfinte în om, ca darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu şi a faptelor Lui între oameni. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “să aibă învăţător”:

“...căci învăţătorul este cel mai mare dar pe care-l poate avea omul, şi alt dar nu poate omul avea, şi iarăşi zic: cine aude acest cuvânt, să înţeleagă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “sfinţenia din om”:

“Mare har şi mare dar este preoţia, dar mai mare har şi dar este sfinţenia din om, fără de care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este “Dumnezeul Pucioasei”:

Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: "Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor"”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3.6. 1999)

Cel mai mare dar al creştinilor este “duhul proorociei”:

“...fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 09-01-2004)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul credinţei sfinte”:

“V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-1-2010)

*
Cel mai mare păcat al creştinilor este “păcatul neîmplinirii Cuvântului de la Pucioasa:

“... Fiilor, cel mai mare păcat din cele şapte păcate este păcatul pe care-l faceţi: că auziţi cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împliniţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 24-05-1974)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul smintelilor şi al dărâmărilor:

“Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-11-1975)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul neascultării:

“Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul dezertărilor şi al inconsecvenţei în însuşirea învăţăturii de la Pucioasa:

“... e păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci.” ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.1995)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu iubesc învăţătura cea nouă de la Pucioasa”:

“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-06-2003)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu citesc Scripturile”:

“O, nu ştie omul că cel mai mare păcat al lui este că nu citeşte Scripturile ca să le aşeze peste el, ca să se aşeze mereu în ele cu viaţa lui. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2004)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “să audă cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi să nu-l împlinească”:

“Eu voiesc şi cuvintez peste voi, că am mai spus o dată peste poporul lui Verginica, am spus că "cel mai mare păcat este să auzi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-l împlineşti".”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28.10.2001)

Cel mai mare păcat al proorocului mincinos este “ intenţia de a pângări altarul din Templul de la Pucioasa” şi “intenţia de a nimici grădina de la Pucioasa”:

“Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14.12. 1998)