mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (I)

În goana lor după senzaţional, liderii pucioşi îşi adaptează limbajul astfel încât să impresioneze la maximum pe naivii dispuşi să-i asculte. Adesea, formulări care folosesc superlativul absolut ajung să se contrazică flagrant, încât textele cu pricina basculează între impostură şi ridicol. Vom ilustra în continuare câteva exemple legate de construcţiile “cel mai mare.../cea mai mare...”. Acestea, în loc să fie singulare, apar în două, trei sau chiar mai multe formulări sau îndemnuri radical diferite (recordul absolut îl deţine... cea mai mare iubire, cu 14 definiţii diferite!), aşa că un cititor scrupulos care vrea să le observe pe toate, va ajunge inevitabil la o dilemă fără răspuns: Şi, de fapt, care este mai mare?

*
Cel mai mare dar al creştinilor este darul proorocilor consemnaţi de către Biblie:

“Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuşi Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29-5-1965)

Cel mai mare dar al creştinilor este credincioşia:

“Pace vouă, şi fiţi credincioşi, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveţi şi să-l purtaţi înaintea Mea şi înaintea fiilor oamenilor, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21 4 1996)

Cel mai mare dar al creştinilor este darul liderilor pucioşi de a putea aduce la lumină “Cuvântul”:

“Nu este dar mai mare între daruri ca darul celor ce au şi dau cuvântul Meu spre hrană. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-4-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este însuşi “Cuvântul” de la Pucioasa:

“Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa”:

“...că Eu am spus că nu este un mai mare dar între darurile sfinte în om, ca darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu şi a faptelor Lui între oameni. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “să aibă învăţător”:

“...căci învăţătorul este cel mai mare dar pe care-l poate avea omul, şi alt dar nu poate omul avea, şi iarăşi zic: cine aude acest cuvânt, să înţeleagă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “sfinţenia din om”:

“Mare har şi mare dar este preoţia, dar mai mare har şi dar este sfinţenia din om, fără de care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este “Dumnezeul Pucioasei”:

Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: "Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor"”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3.6. 1999)

Cel mai mare dar al creştinilor este “duhul proorociei”:

“...fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 09-01-2004)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul credinţei sfinte”:

“V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-1-2010)

*
Cel mai mare păcat al creştinilor este “păcatul neîmplinirii Cuvântului de la Pucioasa:

“... Fiilor, cel mai mare păcat din cele şapte păcate este păcatul pe care-l faceţi: că auziţi cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împliniţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 24-05-1974)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul smintelilor şi al dărâmărilor:

“Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-11-1975)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul neascultării:

“Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul dezertărilor şi al inconsecvenţei în însuşirea învăţăturii de la Pucioasa:

“... e păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci.” ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.1995)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu iubesc învăţătura cea nouă de la Pucioasa”:

“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-06-2003)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu citesc Scripturile”:

“O, nu ştie omul că cel mai mare păcat al lui este că nu citeşte Scripturile ca să le aşeze peste el, ca să se aşeze mereu în ele cu viaţa lui. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2004)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “să audă cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi să nu-l împlinească”:

“Eu voiesc şi cuvintez peste voi, că am mai spus o dată peste poporul lui Verginica, am spus că "cel mai mare păcat este să auzi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-l împlineşti".”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28.10.2001)

Cel mai mare păcat al proorocului mincinos este “ intenţia de a pângări altarul din Templul de la Pucioasa” şi “intenţia de a nimici grădina de la Pucioasa”:

“Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14.12. 1998)

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (II)

*
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea “Domnului de la Pucioasa”:

“Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa, că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 07-09-1975)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea Verginicăi”:

“..... Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, şi n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost şi este prin Verginica. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “bărbăţia pregătirii slavei” lui Dumnezeu:

“Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie aşa de mare ca să ajungă pentru toţi cei care vor fi şi pentru toţi cei care au fost şi care iarăşi sunt, dacă slava aceasta va covârşi cerul şi pământul, apoi bărbăţia pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-6-93)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele:

“"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată virtutea ta, din tot sufletul tău, şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". Amin. Despre această lucrare voiesc eu să vorbesc acum înaintea Ta şi înaintea Ierusalimului Tău de azi şi înaintea neamurilor pământului, Doamne, Mielule al Tatălui. Mai mare lucrare ca aceasta nu este nici pocăinţa, căci dacă ea este în om, omul nu mai greşeşte, şi tot aşa va face şi aproapele său. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-1-2003)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea omului alături de Dumnezeu”:

“Şi voi face din înţelepciunea voastră cea din fire înţelepciune cerească pentru voi şi pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ estelucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea Fiului cu omul, îmbrăcat cu Tatăl în cuvânt la Pucioasa”:

“Din nou poposesc pe pământ cu oamenii, [...] Mai mare este lucrarea Mea de acum cu omul decât cea de atunci, pentru că Eu M-am dus la Tatăl acum două mii de ani, ca să vin apoi cu El, şi Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine, şi suntem îmbrăcaţi în cuvânt. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-6-2000)

Cea mai mare lucrare de pe pământ, mai mare decât trezirea şi veghea, este“iubirea”:

“O, fiilor copilaşi, trezirea şi veghea este mare lucrare. Iubirea este şi mai mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-9-2000)

Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “grija de îngeri”:

“În toate lucrările şi mişcările pe care le săvârşeşti tu între pământ şi cer, cea mai mare lucrare a ta să fie grija de îngeri, ca să stea ei lângă tine cu multul în toată clipa şi cu toată lucrarea lor peste tine... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 31.3.2002)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “mărturisirea vremii şi cărţii de prelegeri şi mesaje de la Pucioasa”:

“Mărturisiţi vremea Mea cu voi, cartea Mea cu voi, că lucrare mai mare ca lucrarea Mea cu voi şi a voastră cu Mine nu a fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2004)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea vieţii”. Ea se învaţă mai întâi, şi abia apoi se lucrează:

“Cea mai mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. [...]Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viaţă, de lucrare pentru viaţă, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, [...] şi vai omului care nu merită să-şi facă nume cu numele Meu, şi vai celui ce se bizuie pe om şi nu pe Dumnezeu, şi nu pe taina lucrării vieţii, lucrare care se învaţă, şi numai apoi se lucrează, mamă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2006)

Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “să se arate el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia cea nouă de la Pucioasa”:

“O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1- 2010)

*

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “tineretul de azi”:

“Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-3-1990)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “învăţătura cea stricată a lui antichrist”:

“Nu mai am păstori care să-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijlocul bisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, din care iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “părăsirea sectei de la Pucioasa”:

“O, greu e de cel venit şi plecat, şi va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a ştiut să stea cu Dumnezeu, şi mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “lucrarea peste om a duhului celui potrivnic Dumnezeului de la Pucioasa”:

“...fiule mic, că n-a fost de la începutul lumii mai mare durere pe Mine ca şi acum când am de încheiat Scripturile, iar duhul cel potrivnic nu mai vrea să-l lase pe om să se gândească la întoarcerea lui întru Mine, ci, din contra, îl goleşte de tot de adevăr, căci Dumnezeu este adevărul, nu omul. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2003)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer este “că omul nu vede cu ochii lui veşnicia de la Pucioasa”:

“ O, ce multă veşnicie este pe pământ, dar dacă omul nu o vede, el trăieşte prin vederea lui, şi altă durere mai mare ca aceasta nu mai are Fiul meu şi cerul Său de sfinţi şi de îngeri. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

*

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (III)

*
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “poporul pucios”:

“Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Şi Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viaţă vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început şi până la aceste zile. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27.11.1990)

Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “Noua Scriptură de la Pucioasa”:

“Această Scriptură este cea mai mare taină este împărăţia lui Dumnezeu, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1992)

Cea mai mare taină este “Cuvântul care grăieşte la Pucioasa”:

“Cea mai mare taină între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd este cuvântul Meu care grăieşte cu omul, şi omul care grăieşte cu cuvântul Meu, cu Mine, fiilor copii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)

Cea mai mare taină este “credinţa”:

“...căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)

Cea mai mare taină în taina lucrării îngerului este “cuvântul omului”:

“... cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, şi iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare taină este “suferinţa”:

“O, fiilor care căutaţi să crească şi nu să scadă Domnul în voi, nu uitaţi că suferinţa care doare în trupul dar şi în sufletul vostru este taina cea mai mare care-L leagă pe Dumnezeu de om, iar lacrima ei este mângâierea şi puterea suferinţei, şi nu este ea slăbirea inimii omului, ci este mulţumirea inimii lui, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)

[IonelS]

Este evident ca fenomenul Pucioasa prinde amploare pe fondul crizei spirituale din sanul BOR. Intr-adevar, masa crestinilor este de slaba calitate, preotii sunt si mai slabi decat erau cei anteriori, etc.
Cel mai mare pacat al romanilor este infranarea de a face copii si avortul. Ce fac preotii vis-a-vis de aceste fenomene ? Nimic ! Cati dintre ei mai propovaduiesc facerea de copii ? Putini ! Uitati-va cati copii au preotii ! Majoritatea 1 sau 2. Pai cu restul ce-au facut, ca sa-l reproduc pe Parintele Arsenie Boca !

Revolutia din 89 a dat frau liber Bisericii sa practice catehismul asa cum se cuvine. Ii vedeti voi pe preoti alergand dupa oamenii care traiesc in mijlocul nostru fara de Dumnezeu, asa cum faceau candva inaintasii lor ? Nu ! Stau infipti in biserici ....

Este inadmisibila parasirea Bisericii, schisma, etc., insa nici asa nu se poate...Eu nu cred ca un post de radio si unul tv pot inlocui adevaratul catehism, face to face, cu cei pierduti ! Cica sa nu ne judecam pastorii ! De acord, dar sa le cerem sa fie adevarati pastori avem voie ?

Voi, cei ce sunteti preoti, faceti copii cati v-ar putea da Dumnezeu, dati exemplu viu oamenilor, cereti-le romanilor sa faca la fel, alergati dupa cei ramasi fara de Dumnezeu, din usa in ura, faceti-va datoria fata de turma, daca mai vreti sa mai aveti turma !

[mariamargareta]

Aşa-zisa “criză spirituală din sânul BOR” nu legitimează nici schisma, nici erezia, şi cu atât mai puţin înşelătoria conştientă, toate practicate pe scară largă de către pucioşii de la "Noul Ierusalim".
În realitate, nu există nici o criză spirituală în BOR.
A vorbi de o “criză spirituală” înseamnă a evidenţia grave conflicte de doctrină în sânul Bisericii, căci în aceasta constă “spiritualitatea”. Dar Biserica a reuşit să aplaneze de-a lungul timpului toate conflictele de conştiinţă, stabilind un canon limpede şi ferm pentru ca acestea să nu mai apară niciodată.
Ceea ce numeşti “slaba propovăduire pentru a face copii” nu ţine de spiritualitate, ci de misiune. Dar misiunea înseamnă cu totul altceva; nu este "misiunea" preotului ca să-i îndemne pe bărbat şi pe femeie să facă copii şi mai ales câţi să facă: unul, doi, zece, douăzeci. Se confundă adesea misiunea preotului cu aceea a unui consilier marital. Se confundă adesea rolul duhovnicului, ca şi când acesta poate şi ar fi obligat să dicteze în amănunt viaţa fiecărui penitent, inclusiv în cele mai intime aspecte sexuale, în loc să rămână la postura firească de sfătuitor, şi asta numai în linii generale. Preotul nici nu poate, nici nu este obligat şi nici nu are voie să se facă un păpuşar care-i manevrează pe credincioşi ca pe nişte marionete. El nu este nici moaşă comunală, nici sexologul de serviciu pentru Tanţa şi Costel.
Nu mai este timpul de a merge preotul din poartă în poartă, îndată ce toate bisericile sunt deschise şi nimeni nu-ţi cere taxă de intrare la uşă. Nici nu-ţi bagă nimeni mâna în buzunar, nici nu-ţi dă peste mână. Cine te opreşte să intri? Zice o vorbă în popor: “Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă”.
Expresia “stau înfipţi în biserici” este vag răutăcioasă. Acolo este locul preoţilor, în biserici, şi măcar de ar sta acolo cât mai mult le permite timpul şi sănătatea. Biserica este locul consacrat de întâlnire al creştinilor cu Dumnezeu.
Cei care au nemulţumiri, din cauza mândriei le au. Cine-i opreşte să fie desăvârşiţi în Biserica în care au fost botezaţi? Dar ei cred că desăvârşirea este neapărat în altă parte, în ograda vecinului, acolo unde îi aşteaptă dulceaţa fructului oprit. De aceea aleargă la secte, şi de aceaa ajung din lac în puţ.

[vsovivi]

Unii vor ţine ca orbii de bâtă (nu de toiag) de minciuna cu care au fost privilegiaţi, a lor sau a altora, şi de necredinţă şi de minteresul lor mocirlos pentru a dezinforma şi a dezbina şi a huli la nesfârşit, ajungând să primească aplauze deşarte de la celelalte sărmane suflete reBelle... iar spre sfârşit, când vor constata ce munte de gunoaie şi de nisisip şi-au clădit în drumul lor spre mântuire, să vezi ce o să miorlăie, de mămica focului, căci grea va fi munca la lopată, singura şansă pentru ca să-şi eliberze drumul spre Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu...de la Pucioasa.

Deci nu mai insista de frică ca să te vadă nenea cum înfierezi proletar pe nevinovaţi, văduve şi orfani crezând totuşi că faci bine, postând mereu lucruri de o reală valoare din Cuvânt dar ridiculizându-i ca pe clowni şi distrându-te de ei ca de ciudaţi.

Nu te amăgi, nu poţi fi şi cu mamona şi cu antichrist dar şi cu Domnul nostru Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu ce se plineşte pe Sine prin drepţi şi sfinţi şi umili după ce mai înainte grăieşte prin prooroci... peste pământ. Trebuie să te decizi, ori primeşti Cuvântul şi cauţi să te faci ucenic în taină, adică să-L trăieşti, sau o laşi baltă de tot, ca nu cumva să te facă diavolul avocat sau procuror al acuzării, că va fi vai de tine, că trebuie apoi să joci aşa cum îţi cântă toţi dracii, că ei au vechime mai multă la activ, şi experienţa păcătuirii, căci ei ştiu findcă au făcut păcatul, au îndrăznit să cunoască ''binele''... şi răul. Deci nu te amăgii că nu te poţi ascunde în ''vrednicia'' procurorului mincinos al acuzării sau in competenţa criticului de artă sau să te înfrăţeşti cu grămăticul şi echipa... ăia care au pus beţe în roate când s-a rezidit templul cel vechi din Ierusalimul pătimirii, pe vremea lui Ezdra proorocul.

Acum e vorba de Noul Ierusalim al Slavei care înseamnă Fii cu Duhurile... Sfinte.

Deci nu ai să scapi crezând că faci aici aşa o viclenie frumoasă, osândind pe pucioşi mereu ca eretici şi sectanţi, aşa de ochii gLumii şi de frica lui nenea şi a lui tanti grijania, dar pe de altă parte să aduci pe tapet lucruri atât de frumoase şi serioase din Cuvânt. Căci nu ţi se va scrie înţelepciune ca şerpii şi fără de răutate ca porumbeii ci viclenie şi prostie ţi se va scrie, că doar azi nu e nimeni care să te dea afară din Biserică, cum era pe vreme antichristului ceauşescu şi dej şi iliescu...

Deci nu tot crea tu iluzia unei certe, o groază şi o frică monstruoasă, de parcă ar fi BOR prigonitoare şi inchizitoare că nu e cazul... căci şi preoţi din BOR sunt destui care cred în Cuvântul lui Dumnezeu... de la Pucioasa, numele cel nou al Domnului... Iisus Hristos.

Iar cu schizma şi erezia şi alte minciuni... e ridicol să crezi că vei putea face aşa cum au făcut jidovii, scoţând vorbă mincinoasă că defapt ucenicii l-au furat pe Iisus din mormânt, că aşa faceţi şi voi, ziceţi că proorocii vorbesc şi inventează de la ei ce este scris acolo, păi dacă ar fi aşa, chiar şi aşa, ar trebui să ne închinăm la ei ca la Dumnezeu căci este perfecţiunea ceea ce se grăieşte acolo... deci dacă doar omul ar grăi, aşa cum susţineţi voi, ar trebui să-l socotim cel mai luminat om, dar iată că voi oriceaţi face nu aveţi argument şi sunteţi neserioşi, căci ce se dăruie de acolo e perfect conform cu Noul Testament, cu Apocaliipsa şi cu Vechiul Testament... şi cine poate şti altcineva decât Dumnezeu, că dracul uită în mândria lui că dacă n-ar uita atunci şi-ar aminti de toate ispitele şi minciunile sale... şi-ar aminti şi ar recunoaşte că numai Dumnezeu ştie pe Adevărul şi că el nu face altceva decât că le mai nimereşte...

Deci nu ei s-au rupt ci au fost alungaţi, gata să li se răpească ce le-a dăruit Dumnezeu, nu sunt eretici că nu ei interpretează ci chiar Dumnezeu despecetluieşte Tainele, nu sunt sectanţi căci e la Lumină toată lucrarea lor şi nu au credinţa ascunsă sub obroc, şi nu mint ca să zici că ar fi prooroci mincinoşi ci ei au părăsit gLumea şi trăiesc conform cu credinţa şi cu Adevărul şi cu veşnicia.

Aşa că nu te amăgi că păcăleşti pe cineva... până şi pe cei aleşi, adică pe poporul cel mic al Lui Dumnezeu... oricât ai încerca, doar ce smintiţi se smintesc fiindcă trăiesc în sminteală, adică au lepădat virtuţile şi au pus în loc soluţiile... câştigul cel lesne, rapid şi murdar...

Toiagul este Cuvântul lui Dumnezeu care bate cu smerenie la poarta sufletului din inima ta... Ferice de cine deschide nu doar din curiozitate macabră sau pentru a împlini încă un poft, soft, moft... o pretenţie gLumească la modă... moda de a acuja şi huli, fericirea prostului ciorb ce râde de boala spartă a altuia, un sadism inutil şi o aparentă scăpare de greu, ai scăpat tu şi el de un pai din ochiul lui dar aveţi amândoi bârna din ochiululhul tău cel viclean, aşa mămos de parcă ar sulimeniza pe cel mititel cum să salute frumos pe nenea şi cum să stea frumos la masă când după cafea le ghiceşte tanti grijania viitorul lor în zaţ.

[IonelS]

În prealabil postat de mariamargareta

Aşa-zisa “criză spirituală din sânul BOR” nu legitimează nici schisma, nici erezia, şi cu atât mai puţin înşelătoria conştientă, toate practicate pe scară largă de către pucioşii de la "Noul Ierusalim".
În realitate, nu există nici o criză spirituală în BOR.
A vorbi de o “criză spirituală” înseamnă a evidenţia grave conflicte de doctrină în sânul Bisericii, căci în aceasta constă “spiritualitatea”. Dar Biserica a reuşit să aplaneze de-a lungul timpului toate conflictele de conştiinţă, stabilind un canon limpede şi ferm pentru ca acestea să nu mai apară niciodată.
Ceea ce numeşti “slaba propovăduire pentru a face copii” nu ţine de spiritualitate, ci de misiune. Dar misiunea înseamnă cu totul altceva; nu este "misiunea" preotului ca să-i îndemne pe bărbat şi pe femeie să facă copii şi mai ales câţi să facă: unul, doi, zece, douăzeci. Se confundă adesea misiunea preotului cu aceea a unui consilier marital. Se confundă adesea rolul duhovnicului, ca şi când acesta poate şi ar fi obligat să dicteze în amănunt viaţa fiecărui penitent, inclusiv în cele mai intime aspecte sexuale, în loc să rămână la postura firească de sfătuitor, şi asta numai în linii generale. Preotul nici nu poate, nici nu este obligat şi nici nu are voie să se facă un păpuşar care-i manevrează pe credincioşi ca pe nişte marionete. El nu este nici moaşă comunală, nici sexologul de serviciu pentru Tanţa şi Costel.
Nu mai este timpul de a merge preotul din poartă în poartă, îndată ce toate bisericile sunt deschise şi nimeni nu-ţi cere taxă de intrare la uşă. Nici nu-ţi bagă nimeni mâna în buzunar, nici nu-ţi dă peste mână. Cine te opreşte să intri? Zice o vorbă în popor: “Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă”.
Expresia “stau înfipţi în biserici” este vag răutăcioasă. Acolo este locul preoţilor, în biserici, şi măcar de ar sta acolo cât mai mult le permite timpul şi sănătatea. Biserica este locul consacrat de întâlnire al creştinilor cu Dumnezeu.
Cei care au nemulţumiri, din cauza mândriei le au. Cine-i opreşte să fie desăvârşiţi în Biserica în care au fost botezaţi? Dar ei cred că desăvârşirea este neapărat în altă parte, în ograda vecinului, acolo unde îi aşteaptă dulceaţa fructului oprit. De aceea aleargă la secte, şi de aceaa ajung din lac în puţ.

Respect parerea oricui, insa pe subiectele abordate de tine te simti cumva mai presus ca niste duhovnici precum Arsenie Papcioc, Iustin Parvu, etc. ?
Daca sfintii apostoli faceau la fel, sa stea infipti pe undeva,...., "aleluia" credinta-n lume !

[mariamargareta]

Nu s-a auzit despre duhovnicii Arsenie Papcioc şi Iustin Pârvu nici "să bată din uşă-n uşă" ca să facă prozelitism ortodox, nici să-i consilieze pe tinerii însurăţei, veniţi sfios la scaunul spovedaniei, despre cum să folosească sau nu prezervativul: pe faţă sau pe dos. Fiecare a stat cuminte în biserica lui, la locul de metanie, şi s-a ocupat mai mult cu rugăciunea şi cu postul.
Aşa că las-o mai moale şi nu mai fă pe lupul moralist care se uită la BOR ca la Scufiţa Roşie. Lasă-i pe sectari, că ei ştiu meserie, nu ca tine, începător şi diletant.

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (V)

*
Cea mai mare minune din veac în veac este “credinţa”:

“Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.6.1993)

“...dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12.12 1996)

Cea mai mare minune din veac în veac este “omul cel nou”:

“Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)

Cea mai mare minune este “ a face voia Celui de la Pucioasa” :

“Minune este să faci tu voia Mea şi nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poţi tu să faci. [...]Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer şi pământ este să faci tu voia Mea, şi Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)

Cea mai mare minune este “omul cel născut de sus”:

“ Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)

Cea mai mare minune este că “liderii pucioşi scriu ca de la Dumnezeu”:

“O mulţime de scriitori scriu de la ei, iar voi scrieţi de la Mine. Mai mare minune ca aceasta nu este pe pământ, nu este, fiilor, dar cine pricepe ca să caute spre ea şi s-o ia în casa lui şi s-o trăiască, şi pe veci s-o trăiască?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)

Cea mai mare minune este că “Dumnezeul Pucioasei vine la liderii pucioşi”:

“Mai mare minune ca venirea Mea la voi, nu este.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)

Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să ia ceea ce îi dă Dumnezeul lui”:

“E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, [...] copilul Meu micuţ.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-06-2003)

Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să fie asemenea Dumnezeului lui”:

“Cea mai mare minune pe care o puteţi face prin credinţa din voi este să fiţi asemenea Mie şi să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt,... .”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-9-2003)

Cea mai mare minune este ca “omul să-l lase pe Dumnezeul de la Pucioasa să trăiască în el şi să-i primească apoi Cuvântul de învăţătură ”:

“Lucrarea credinţei omului în Dumnezeu îl face pe om făcător de minuni, şi nu este o mai mare minune ca aceea de a-L lăsa omul pe Dumnezeu să trăiască în el, şi să-I primească apoi cuvântul şi să se hrănească cu el pentru ca să trăiască.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-7-2004)

Cea mai mare minune este “credinţa omului în venirea Dumnezeului Pucios - Cuvânt pe pământ”:

“[...]şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)

Cea mai mare minune este “ împlinirea cuvântului de la Pucioasa”:

“Nu este minune mai mare între oameni ca şi împlinirea cuvântului Meu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2006)

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VI)


*
Cel mai mare rău este neumilinţa; cel mai mare rău este îngâmfarea:

“Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. Învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi, şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18.6.1995)

Cel mai mare rău este neascultarea:

“Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)

Cea mai mare stricăciune este: “ascunderea în sine”:

“S-a săturat cerul de creştin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-1996)

“... cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieţii veşnice, la rădăcina acestei lucrări. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)

*
Cel mai mare idol este “meciul”, căci acest cuvânt este o scamatorie:

“Feriţi-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremile voastre. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-3-1977)

Cel mai mare idol este “mintea omenească”:

“...căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2006)