Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Multi ortodcsci au o orientatare ecumenica,dar sunt si destui antiecumenici.Eu personal am o stare oscilativa , nu sunt impotriva dialogului,a dezbaterilor dar daca s-ar face un sondaj de opinie asupra unirii cel putin a catolicilor cu noi,n-as fi de acord.Vorbind aici de BC si BO de la 1054 incoace,oficial, s-au format 2 culturi diferite, valoroase,atat in athitectura in orientare in monahism,in practici religioase.Exista sfinti atat catolici cat si ortodocsi dar si sfinti comuni.Bine la nivel de dogma exista asemanari foarte multe iar deosebirilr sunt totusi ,dogmatic,putine insa totusi un factor comun intre acestea e cam greu de gasit,sau mai bine zis de acceptat.V-as ruga sa propuneti solutii viabile si aplicabile.
|
Bun subiectul pentru ca tot se bate moneda pe ecumenism. Se poate concepe
un ecumenism al faptelor, asa cum bine spune Mihnea, un ecumenism al iubirii
si un ecumenism al credintei. Ultimul nu cred ca mai e posibil pentru ca ar
presupune o doctrina unica, o biserica unica, o contopire a tuturor intr-un soi
de new-age-ism de nuanta crestina. Nu cred asa ceva si pentru ca este profetit
si in Biblie ca vor exista pana la sfarsit trei mari categorii de credinciosi:
oi,
oite si mielusei. Dar se poate realiza, n-as spune ecumenism, ci comunitate de
crestini uniti, nu in dogme, ci in actiuni comune si, mai ales, in iubire. Atat si
nimic mai mult, decat daca, binenteles, Dumnezeu intervine si face o minune
ca sa ne uneasca. Dar noi crestinii am putea trai in buna intelegere intre noi,
sa nu ne mai jignim reciproc, sa nu umblam sa castigam adepti dintre noi si
sa ne respectam reciproc.
Concluzia: pot sta linistiti antiecumenistii ca nu se va realiza nici o unire sau
schimbare de dogme pana la sfarsitul sfarsitului. Nici macar intre catolici si
ortodocsi. Pericolul vine doar de la Marea Judecata unde se poate sa avem
mari si neplacute surprize, mai ales cei ce se cred unici, autentici si ultra-
super-para doxis.
Har, smerenie si jertfa de sine.