[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VII)

*
Cea mai mare bucurie este “angajarea în lucrarea Domnului de la Pucioasa ”:

“Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1991)

Cea mai mare bucurie este “găsirea şi urmarea Domnului Pucioasei”:

“...că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare bucurie este ” mărturisirea celor din cer de cei de pe pământ”:

“Dar cea mai mare bucurie pentru cei din cer este atunci când cei care-i mărturisesc pe ei pe pământ, trăiesc cu umilinţă legile cerului între cer şi pământ, purtând grijă de venirea Mea în toată vremea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 1999)

Cea mai mare bucurie este “credinţa în venirea Domnului Pucioasei pe pământ”:

“...şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-4-2000)

Cea mai mare bucurie este “dragostea dintre Mire şi mireasă”:

“...că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.2.2001)
Cea mai mare bucurie este “cunoaşterea Domnului înviat”:

“N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare bucurie este “vederea feţei Domnului de către îngeri”:

“Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare bucurie este “plânsul Maicii Domnului pentru Fiul ei”:

“De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2005)

Cea mai mare bucurie este “Cartea cuvântului de la Pucioasa în faţa îngerilor”:

“Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

Cea mai mare bucurie este “plânsul cel plin de pocăinţă al omului”:

“Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)

Cea mai mare bucurie este “învăţătura, când o ai şi poţi s-o dai”:

“Şi tu, scumpă mama Mea, alătură-te şi te bucură învăţând pe poporul Meu, că nu este bucurie mai mare ca învăţătura când poţi s-o dai, când poţi lucra cu ea, mama Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2006)

Cea mai mare bucurie este “ bucuria cea care vine după durere”:

“Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-4-2010)

Cea mai mare bucurie este “să existe un popor de întâmpinare a Domnului la a doua Sa venire pe pământ”:

“ Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-6-1998)

În schimb, cea mai mare tristeţe a “Dumnezeului“ de la Pucioasa este fericirea omului:

“Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11.2.2001)