mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VII)

*
Cea mai mare bucurie este “angajarea în lucrarea Domnului de la Pucioasa ”:

“Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1991)

Cea mai mare bucurie este “găsirea şi urmarea Domnului Pucioasei”:

“...că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare bucurie este ” mărturisirea celor din cer de cei de pe pământ”:

“Dar cea mai mare bucurie pentru cei din cer este atunci când cei care-i mărturisesc pe ei pe pământ, trăiesc cu umilinţă legile cerului între cer şi pământ, purtând grijă de venirea Mea în toată vremea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 1999)

Cea mai mare bucurie este “credinţa în venirea Domnului Pucioasei pe pământ”:

“...şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-4-2000)

Cea mai mare bucurie este “dragostea dintre Mire şi mireasă”:

“...că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.2.2001)
Cea mai mare bucurie este “cunoaşterea Domnului înviat”:

“N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare bucurie este “vederea feţei Domnului de către îngeri”:

“Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare bucurie este “plânsul Maicii Domnului pentru Fiul ei”:

“De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2005)

Cea mai mare bucurie este “Cartea cuvântului de la Pucioasa în faţa îngerilor”:

“Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

Cea mai mare bucurie este “plânsul cel plin de pocăinţă al omului”:

“Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)

Cea mai mare bucurie este “învăţătura, când o ai şi poţi s-o dai”:

“Şi tu, scumpă mama Mea, alătură-te şi te bucură învăţând pe poporul Meu, că nu este bucurie mai mare ca învăţătura când poţi s-o dai, când poţi lucra cu ea, mama Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2006)

Cea mai mare bucurie este “ bucuria cea care vine după durere”:

“Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-4-2010)

Cea mai mare bucurie este “să existe un popor de întâmpinare a Domnului la a doua Sa venire pe pământ”:

“ Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-6-1998)

În schimb, cea mai mare tristeţe a “Dumnezeului“ de la Pucioasa este fericirea omului:

“Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11.2.2001)

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VIII)


*
Cea mai mare minciună este “ateismul omului de ştiinţă”:

“Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)

Cea mai multă minciună este “goliciunea cea mare a oamenilor”:

“Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună şi rătăcire ca azi, n-a fost.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-1997)

*
Cea mai mare iubire a omului este “să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească”:

“Mai mare iubire n-am făcut niciodată aşa ca şi cu tine, şi tu încă nu ştii ce este iubirea. [...]. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1996)

Cea mai mare iubire a omului este “smerenia cea mai curată”:

“Iubiţi smerenia cea mai curată, cea mai curată, copii de la sfârşit, şi învăţaţi-i pe toţi să aleagă aşa. Ea este cea mai mare iubire a omului pentru Domnul, şi pe aceştia îi umple Domnul de har fără de măsură, de lucru fără de capăt, aşa precum mie Domnul mi-a dat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.12.2001)

Cea mai mare iubire şi cea mai mare credinţă este “ascultarea”:

“...că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-8-2007)

Cea mai mare iubire este “ascultarea”, după cum şi cea mai mare ascultare este “iubirea”:

“Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, şi nu este iubire mai mare în om ca şi ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)

“...ca unii care veghează înaintea Stăpânului lor cu iubirea dintre ei, cea mai mare ascultare pe care i-o puteţi voi închina cerului, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cea mai mare iubire de pe pământeste “ascultarea, sfinţenia pentru ascultare, dojana pentru greşeală şi toată lucrarea de facere a celor care vin să se nască din nou prin lucrarea de la Pucioasa”:

“Celor ce Mă află în acest cuvânt şi cred în Mine, Eu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar puterea aceasta înseamnă ascultare, sfinţenie pentru ascultare, dojană pentru greşeală şi toată lucrarea facerii omului în toată vremea lui cu Mine. Mai mare iubire ca aceasta nu este pe cale cu Domnul pentru cel ce vine să se nască din Dumnezeu,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2010)

Cea mai mare iubire este că “Fiul de la Pucioasa grăieşte de lângă Tatăl”:

“Mai mare iubire ca aceasta nu este, că Eu grăiesc de lângă Tatăl, şi graiul Meu umple văzduhul şi bucură pe îngeri şi pe sfinţi, şi umple pământul, şi bucură pe cei ce Mă aşteaptă ca şi voi, copii de la ieslea coborârii Mele.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9.6.2001)

Cea mai mare iubire este “să-i spunem omului ce greşeşte”:

“O, fiilor care aveţi urechi de auzit cuvântul Meu, să le spuneţi tuturor că cea mai mare iubire este să-i spunem omului ce greşeşte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-12-2004)

Cea mai mare iubire este “sfinţenia”:

“Sfinţenia este cea mai mare iubire care poate sălăşlui în trupul celui ce are în el iubirea lui Dumnezeu.[...] Sfinţenia este cea mai mare iubire pe care omul cel iubitor de Dumnezeu I-o poate da Domnului...[...] că dulce este sfinţenia, şi nu este o mai mare iubire în om ca şi ea înaintea Ta. [...] O, fii crescuţi cu cuvântul cel mângâietor, cea mai mare iubire este sfinţenia, căci atunci omul se dă Domnului şi nu iubirea lui se dă.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)

Cea mai mare iubire este “darul sfinţeniei”, care vine de la smerenia minţii:

“Cel mai mare adevăr este smerenia minţii, de la care vine peste om darul sfinţeniei, cea mai mare iubire pe care omul I-o poate da lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2004)

Cea mai mare iubire este “iubirea de fiu”:

“... şi nu este iubire mai mare ca iubirea cea de fiu între cei ce Te slujesc, Tată, căci fiul are iubire mare şi sfântă, şi este recunoscător tatălui său, dar sluga poate să-l trădeze, poate să se lepede de stăpânul ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2006)

Cea mai mare iubire de pe pământ este “jugul Domnului Pucioasei”:

“Am spus aşa că pentru jugul Meu omul are cea mai mare iubire pe pământ, căci fără ea mare, omul nu poate purta peste el jugul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2007)

Cea mai mare iubire de pe pământ este “faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om”:

“Acum, în glas de sărbătoare de Rusalii vă spun celor ce auziţi: Luaţi Duh Sfânt! Luaţi Duh Sfânt! Luaţi! Luaţi, să fiu un duh cu voi, iar voi, un duh cu Mine, că nu e iubire mai mare pe pământ ca faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-6-2003)

Cea mai mare iubire a mironosiţelor a fost “iubirea lor din timpul celor trei zile în care Hristos a fost mort cu trupul”:

“Cea mai mare iubire în noi a fost iubirea celor trei zile când Tu ai stat ascuns între morţi, când noi Te căutam printre morţi, Doamne, până când îngerul învierii Tale ne-a spus să nu Te mai căutăm între morţi, că Tu ai înviat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare iubire în sfinţi este “smerenia, credinţa şi credincioşia până la sânge”:

“Plâng pentru Tine sfinţii care Te-au iubit cu credinţă mai tare ca moartea, căci credinţa se face iubire în sfinţi şi nu iubirea se face credinţă în ei. Dar mai întâi decât acestea este smerenia, care-Ţi face Ţie loc în sfinţi, Doamne, şi credinţă în Tine, şi apoi credincioşie până la sânge, şi ce poate fi iubire mai mare ca aceasta în sfinţi, Doamne al celor plini de statornicie pentru mărturisirea Ta ca Dumnezeu adevărat ce eşti pe pământ şi în cer şi în sfinţi, Doamne?!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2004)

Cea mai mare dragoste de Dumnezeu este “să facă omul voia lui Dumnezeu”:

“Nu este dragoste de Dumnezeu mai mare ca aceea ca să facă omul voia lui Dumnezeu. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-2-2007)