Citat:
În prealabil postat de Fani71
Eu cred ca daca refuzi prea mult ispitele de acest gen, risti sa le traiesti altfel.
Facandu-ne partasi prin literatura unor stari chiar patimase, eu cred ca putem practica un fel de catarsis (curatire).
Iar un copil crescut fara povesti traieste amputat de o parte din istoria umanitatii. Fara arhetipurile cuprinse in toate aceste povesti.
Acest copil nu mai intelege nici parabolele evangheliei asa cum le intelegeam primii lor auditori.
Vad asta la unii din elevii mei, care au pierdut cultura populara fara sa o dobandeasca pe cea de la scoala (termina scoala fara sa stie sa citeasca corect uneori), se hranesc din subultura moderna, si pur si simplu nu inteleg ce-i aia o parabola. Sensul simbolului, a metaforei, a imaginii, le sunt complect straine.
Eu cred ca mintea omului trebuie sa fie un pamant bogat - numai astfel ea va putea fi fecundata de samanta invataturii lui Hristos.
|
Fani, daca eu nu citesc copilului meu povesti (decat cu inteles crestin, desigur), nu inseamna ca el nu este in stare sa inteleaga ce este de inteles.
Zilele trecute i-am citit o poveste (din Povesti Nedmuritoare) cu un cioban cinstit care a fost pacalit sa vanda din vacile regelui, dar apoi s-a dus la rege si i-a zis: am gresit o data, dar nu voi face a doua greseala mintind.. etc.
Copilul ma intreaba: este o poveste despre Dumnezeu? Ii raspund: tu ce crezi?
Si el mi-a explicat ca imparatul este Dumnezeu, iar ciobanul este omul pacatos caruia ii pare rau si cere iertare lui Dumnezeu, spunand singur ce pacate a facut.
Deci iata ca se poate si fara zane, broaste, ursitoare si printese.