Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Nu vă opriți din pricina sâmbătarilor, ci din pricina propriei dogme. Să mă explic: ziua Învierii Domnului nu a fost duminica căci duminica încă nu fusese inventată, ci a fost 16 Nisan. Ironia istoriei ortodoxe este cum tocmai această zi a învierii Domnului este "oprită", ocolită cu atâta strășnicie, data serbării Paștelui Ortodox fiind oricare alta în afară de 16 Nisan bineînțeles...
|
Văd că o dai dintr-una într-alta, ți-am închis gura cu îndreptățirea "șabatului" creștin, care este rememorarea eliberării creștinilor de sub puterea "Egiptului" și a "Faraonului" spiritual, acum o dai cu data serbării Paștilor. Data serbării Paștilor este hotărâtă sub inspirația și călăuzirea Duhului Sfânt de Sfintele Sinoade Ecumenice. Însă acum vorbeam despre "șabatul" creștinilor și nu despre Paștile Domnului. Din moment ce Iisus Hristos a înviat în ziua întâi a săptămânii, atunci aceasta este ziua creșzinilor de "șabat" pentru că, așa cum iudeii țineau ziua de odihnă și pentru rememorarea eliberării lor din robia Egiptului, creștinii țin ziua de odihnă cea în care au fost eliberați de sub puterea tiraniei spirituale a diavolului, a păcatului și a morții veșnice, ziua a opta, prima zi a săptămânii la iudei, cea care este ziua învierii Domnului. Prin urmare nu există în realitate nici un argument care să interzică creștinilor ziua de duminică drept zi de odihnă pentru că aceasta este ziua în care Hristos a înviat și ne-a eliberat. Formalismul searbăd, sec, accentuarea fanatică a literei înaintea duhului acelei litere sunt încă alte trăsături specifice sectarismului sâmbătar care se ține de literă pentru a călca în picioare duhul acelei litere.