Citat:
În prealabil postat de Radu32
acest arhiereu ortodox, este in opinia mea o personalitate marcata de puternice lumini si umbre !
l-am apreciat foarte mult pentru atitudinea din anii 50, cand in cazul unei revolte a studentilor de la "caminul universitatii din cluj ",el a fost unul dintre lideri,apoi fiind incarcerat,si supus torturilor si privatiunilor inchisorilor comuniste carora a cedat (si poate fi inteles in aceasta cedare !)
ceea ce m-a dezamagit, este faptul ca dupa revolutia din 89, nu a venit sincer,in fata poporului pentru a marturisi aceasta cadere, foarte scuzabila in acel context carceral !
de ce acest impunator cap al bisericii ortodoxe,care exceleaza cu mult peste altii in ce priveste cultura,retorica si inteligenta,nu a avut puterea de a se smeri,prin spovedanie publica,in fata poporului,in fata cetatii,asa cum a facut singurul, Nicolae Corneanu ?!
M-a dezamagit profund, si nu inteleg absenta acestui gest esential !
|
draga Radu, mizez pe gandirea ta nuantata si pe faptul ca intelegi ca orice am zice din necunoastere, riscam sa gresim. Iti recomand sa nu treci cu vederea si volumul lui de Memorii aparut la Editura Polirom in 2008 care nu e altceva decat o
spovedanie publica de 700 de pagini -daca tot vroiai gesturi esentiale.
poate o scurta recenzie a lui Theodor Baconski o sa te ajute sa nu te grabesti inca cu concluziile si tendinta de a pune o eticheta definitiva pe un personaj complex si prin esenta greu de definit.
Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada, din anii ’30 ai epocii interbelice, cind, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti, si pina in 1993, cind este ales arhiepiscop. Avem astfel panorama unor epoci si regimuri politice diverse din istoria Romaniei, odata cu imaginea completa a biografiei autorului, de la adolescenta si tentatiile legionare conjuncturale la rolul jucat in tentativa de retragere din functie a Prea Fericitului Teoctist si alegerea lui Daniel ca mitropolit al Moldovei, in 1990. Memoriile au inserturi de jurnal si sint redactate in doua etape: o prima parte pina la intoarcerea din SUA, in 1976, iar o a doua parte dupa 2001, cind autorul recupereaza mai vechiul manuscris.
„Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile, in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva, ostila oricaror incadrari definitive, a provocat animozitati, acuzatii virulente sau, dupa caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste, cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber, un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele, dimpotriva, vocatia unei coerente paradoxale, care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei.”
daca vrei, iti recomand si articolul lui Stefan Cazimir din Romania Literara- ,,Ce straniu poate fi destinul unui om,,
http://www.romlit.ro/ce_straniu_poat...stinul_unui_om