[mariamargareta]

269. Noi reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (I)

Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut noi reacţii ale aceluiaşi acolit pucios Vsovi (care apelează acum la pseudonimul alternativ Vsovivi) la articolul "Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului" . Noile reproşuri vizează afirmaţiile făcute de noi cu privire la conspiraţia liderilor pucioşi de a uzurpa puterea şi ierarhia bisericească din B.O.R. Sub masca unei noi zidiri a trupului Bisericii se preconiza de fapt o sfâşiere a trupului şi a unităţii ei. Vsovivi nu vrea să creadă că liderii pucioşi ar fi putut fi mânaţi în ascuns de nişte gânduri atât de mercantile şi lumeşti, cum ar fi avantajele politice şi materiale pe care le aduce, inexorabil, puterea.

Citat din postarea semnată Vsovivi:

“Păi nu au ei biserică și zidărie acolo? Chiar crezi că-i mână gândul gLumesc de a ajunge și ei niște papă... lapte și miere mieroasă și cu punga groasă?
La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte...”

Comentariu la acest citat:

Dacă într-adevăr au “zidăria” lor, de ce i-ar mai interesa pe pucioşi ce zidesc alţii? Cu ce drept se amestecă ei în ograda altuia? Că acesta are oi mai multe şi mai cornute? De ce vor ei să ia cârma altuia din mână, dacă nu ca să cârmuiască ei în locul lui? Căci chiar aşa se destăinuie, după cum am mai arătat:

“Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 08-11-2010)

Pohta ce au pohtit ei, pucioşii, ca să pună mâna pe putere în Biserică nu este de ieri, de alaltăieri. De vreo 20 de ani ei tot uneltesc şi se dau de ceasul morţii că nu reuşesc. Vezi, că nu le-a ajutat Dumnezeu aşa cum au pohtit ei.

Prin anii ’90, pucioşii sperau să smulgă cârma (cârja, scaunul şi puterea) patriarhului Teoctist şi să i-o dăruiască aceluia care părea să-i înţeleagă şi să-i susţină, arhiereul Irineu Pop, proaspăt întors de la Ierusalim (unde fusese superior al aşezămintelor româneşti din ţara sfântă) şi ridicat la rang de episcop:

“ Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.[…] Eu voiesc să iei locul patriarhului şi ce voiesc Eu, se va împlini…” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 10 octombrie 1990)

“Proorocia” s-a dovedit a fi mincinoasă. Ce au voit ei nu s-a mai împlinit nici până astăzi, iar tronul patriarhal râvnit de pucioşi de la Teoctist pentru Irineu a fost luat de mitropolitul Daniel, după mai mulţi ani.

Pe vremea aceea, Irineu era cotat de pucioşi ca o strălucită speranţă, ca un început şi o pildă pentru întrega Biserică, ce urma să fie convertită cu forţa la pucioşism:

“ […] Îmbracă-te întru viaţă cerească, măi iubitul Meu, că te voi încorona să stai pe scaunul Meu, pe scaunul bisericii Mele, ca să fii pildă bisericii Mele. […] Te ridic din zi în zi, şi apoi te voi arăta mare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 9/22 octombrie 1990)

Această “încoronare” n-a mai avut loc, iar Irineu n-a mai fost ridicat "din zi în zi" şi nici "făcut mare", ci a rămas un modest episcop-vicar până în ziua de astăzi. Minciuna era menită doar să-l “îmbrobodească” pe Irineu şi să-l facă mai ambiţios, căci acesta se arăta vădit dezinteresat de demnitatea de patriarh.

Într-un alt mesaj, Irineu era asigurat că el va fi capul bisericii, piatra cea din capul unghiului, păstor şi judecător peste toţi creştinii din Biserică:

“ Pace ţie, copil iubit de Dumnezeu![…]. Fii cel dintâi, ca să te aşez în capul unghiului, ca să te aşez pe scaunul bisericii Mele şi să faci dreptate între oaie şi oaie.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 ianuarie 1991)

Arhiereul Irineu era de pe atunci sensibilizat la ideea de a se alinia planurilor liderilor pucioşi, de a se lăsa “lucrat” pe la spate (manevrat) de ei şi de a se face un curier al “Cuvântului” de la Pucioasa şi totodată un garant al autenticităţii acestuia. El era considerat a fi de neînlocuit şi “cel mai fericit” colaborator al liderilor pucioşi , aluzie la titulatura de “Preafericit” (Patriarh) pe care ei i-o “proorociseră”:

“ Scoală-te şi ia aminte, dar auzi-Mă, ca să te scoli şi să lucrezi planului Meu[…] Lasă-te lucrat, şi lucrează apoi; lucrează, că Eu nu-ţi dau să lucrezi ceea ce nu poţi, că odată cu lucrul îţi dau şi putere în lucrul tău cu Mine, dar bucură-te cu Mine şi lucrează-Mi cu bucurie Mie. Nu pot numi mai fericit pe altul, mai mult decât pe cel ce lucrează pentru Mine şi pentru planul Meu, că acela peste multe va fi pus întru împărăţia Mea. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 10/23 februarie 1991).

Ideea că Irineu este unic şi de neînlocuit, dar mai ales “cel dintâi din neamul român”, era reluată tot mai des şi în termeni tot mai categorici, prin noi alegaţii măgulitoare la adresa lui. Irineu era cotat ca un nou “Mesia izbăvitor al poporului ales”, adică acela care va aduce mântuirea românilor (şi apoi a lumii întregi) în locul lui Hristos cel propovăduit de Biblie:

“ Fii întreg întru Mine şi bucură-te întru Mine, că n-am pe altul ca şi pe tine prin care să Mă pot desăvârşi în zilele acestea. Iată, te am cel dintâi în lucrul din zilele acestea, cel dintâi din neamul acestui pământ ales, cel dintâi prin care lucrez peste acest neam ales. Vreau să te folosesc ca pe un izbăvitor al acestui neam, şi iată, acesta este rodul lucrului ce-l lucrăm.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 martie 1991)