Citat:
În prealabil postat de konijiro
Nu voi discuta aici de moralitatea crestina, care mi se pare (pe alocuri) profund anti-umana si superficiala, dar exista fapte cu caracter imoral de necontestat: violuri, crime, pedofilie, agresiune intramaritala sau asupra unui copil. Daca te abtii de la a emite o judecata asupra unor asemenea fapte, inseamna ca le aprobi in mod tacit.
|
Pana si crestinii inteleg de multe ori gresit sensul indemnului "nu judecati", d-apoi ceilalti.
Nu judeca = nu osandi = nu condamna pe nimeni.
Adica ai voie sa il critici pe idiotul care violeaza, moleasteaza samd, la nevoie ii tragi si o scatoalca sau il poti da o bataie zdravana, evident ca sa previi raul. Ai voie sa gandesti si sa clasifici faptele rele ale cuiva. Este
obligatoriu ca un crestin sa il mustre pe fratele sau cand vede ca persista in pacate, ca altfel se face partas la pacat prin neimplicare, prin ignoranta. Cum zicea un preot la cateheza: cand auzi ca femeia vecinului e batuta si tipa disperata si copiii ii plang terorizati, atunci tu stai in casa si spui rugaciuni?! Nu! Mergi si-i bati la usa si, daca nu pricepe cu vorba buna, atuci iei ceatlaul si-l rezolvi, ca sa priceapa, pana vine si politia.
Au fost cazuri de SFINTI care au omorat ca sa nu fie violati de stapanii lor. Daca altfel nu se poate, orice crestin o poate face
in legitima aparare. Cand iti intra talharii in casa, nu se aplica "intoarce obrazul"; e nevoie de discernamant.
Deci, la modul general: ai voie sa critici raul, sa nu fii de acord cu el; nu ai voie insa sa-l condamni la iad pe nenorocitul care il face, pentru ca este un inselat, un imbecil demonizat... Poate in viitor o sa se indrepte printr-o minune, deci nu-l clasifica tu in categoria celor fara scapare si fara speranta. Roaga-te pentru el, incearca eventual sa-i predici indreptarea, incearca sa-l scoti din starea decazuta... dar
el trebuie sa vrea asta, normal.