[Florin-Ionut]

În prealabil postat de daniil96

acum tu ce zici? Parintele Cleopa si Parinte Arsenie si ceilalti parinti nu l-au citit pe Sfantul Ioan Gura de Aur? si pe ceilalti Parinti ai Bisericii?
cand vii sa spui ca tu ai inteles mai bine Biblia si Sfintii Parinti decat intelege Parintele Cleopa ... nu e cam ceea ce fac toti cei rataciti?
iau niste texte si le interpreteaza dupa mintea lor
prefer sa il cred pe Parintele Cleopa

Nu vad ce e de interpretat cand scrie negru pe alb in Canonul 9 apostolic ca trebuie sa cautam a ne impartasi la fiecare Liturghie. Am mai auzit una de la un preot: "trebuie sa interpretam canoanele in duh"...

Nu stiu ce sa zic de invataturile lor. Il las pe Sfantul Nicodim Aghioritul sa raspunda problemei perioadei de 40 de zile:

Unii obiecteaza zicand ca se cade sa ne cuminecam tot la patruzeci de zile si nu la mai putine. Cati avanseaza aceasta obiectie aduc drept justificare a lor o marturie din dumnezeiescul Hrisostom care spune: "De ce postim aceste patruzeci de zile? In vechime multi veneau la aceste Taine pur si simplu si cum se nimerea, mai cu seama in vremea aceasta [in Joia Mare] cand Hristos a predat acest lucru. Stiind deci Parintii vatamarea care vine din apropierea cu nepasare, au stabilit adunandu-se patruzeci de zile de post, rugaciune, ascultare si adunari in bise rica, pentru ca, toti curatindu-ne cu rigoare in aceste zile prin rugaciuni si prin milostenie, prin post si privegheri, prin lacrimi si marturisire si prin toate celelalte, sa ne apropiem dupa putinta cu constiinta curata".
La aceasta obiectie raspundem ca cei ce vor sa-si sustina opinia au obiceiul de a aduce in ajutor si ziceri ale Sfintei Scripturi sau ale unuia dintre sfinti, ca acel carlig al lor sa nu apara gol, fara momeala. Fiindca "minciuna, spune dumnezeiescul Hrisostom, cand vrea sa fie crezuta, daca nu-si implanta temelia unui parut adevar, nu e crezuta". Cum fac si binecuvantatii acestia. Dar nu se cuvine a taia si a scinda zicerile dumnezeiestii Scripturi separandu-le de celelalte ziceri ale lor si a le intrebuinta cu forta in scopul propriu. Caci zice acelasi Hrisostom: "Sa nu cercetam numai aceasta, ci si tot ceea ce urmeaza si pentru cine s-a zis si de catre cine, de ce, cand si cum anume; caci nu e de ajuns a spune ca sta scris in Scripturi, nici a rupe si sfasia madularele trupului de Dumnezeu insuflatelor Scripturi, si a trage de ele cu forta luandu-le goale si lipsite de legatura lor; caci asa au intrat in viata noastra multe invataturi stricate, diavolul convingandu-i pe cei indolenti sa proclame disparat texte din Scripturi si sa intunece adevarul lor fie adaugand, fie scotand ceva din ele.
De aceea si acestia se cade sa spuna nu numai ceea ce zice aici Hrisostom: ca dumnezeiestii Parinti au stabilit patruzeci de zile in care sa postim ca sa ne impartasim. Ci se cuvine sa se gandeasca si la cele pe care acest dumnezeiesc Parinte le mentioneaza mai sus si mai jos in acelasi cuvant, precum si la pricina pentru care si la cine tine aceasta omilie. Fiindca, asa cum afirma ei, ea dovedeste ca dumnezeiescul Hrisostom marginea intrebuintarea dumnezeiestii impartasiri numai in ziua de Pasti, lucru pe care vor sa-l instituie acesti aparatori ai celor patruzeci de zile, atunci, potrivit opiniei lor, se cade ca ei fie sa se impartaseasca numai o data pe an, adica de Paste, si sa se asemene celor despre care vorbea atunci dumnezeiescul Hrisostom, fie sa tina zece paresimi pe an, dupa numarul stabilit de ei sa se impartaseasca. Daca insa primul lucru nu le place, iar cel de-al doilea n-ar putea sa-l realizeze, atunci sa taca si sa nu-l mai acuze, pe langa altii, si pe dumnezeiescul Hrisostom si sa-l arate prin aceasta contrar nu numai Apostolilor si Sinoadelor Ecumenice si locale si celorlalti purtatori de Dumnezeu Parinti care trateaza despre impartasirea continua, ci si lui insusi, intrucat tocmai el vorbeste mai mult decat altii despre cuminecarea continua [synechous] atat in multe alte omilii ale lui, cat chiar si in aceasta zicand:

"Asadar, nu-mi pune in fata acest lucru, ci arata-mi-l pe acela, si anume ca asa a poruncit sa facem Hristos, fiindca eu iti arat, din contra, ca nu numai nu ne-a poruncit sa pazim anumite zile, dar chiar ne-a dezlegat de nevoia aceasta. Asculta deci ce spune Pavel; iar cand spun Pavel, spun Hristos, pentru ca Acela punea in miscare sufletul lui Pavel. Deci ce spune acesta? "Paziti zile si luni si soroace si ani? Ma tem sa nu ma fi ostenit la voi in zadar" (Ga 4,10-l1); si iarasi: "Ori de cate ori veti manca din aceasta Paine si veti bea din acest Pahar, moartea Domnului vestiti, pana cand va veni" (I Co 11, 26). Iar zicand "ori de cate ori" l-a facut stapan pe cel ce se apropie eliberandu-l de orice pazire a unor zile. Fiindca Pastile si Paresimile nu sunt acelasi lucru, ci una sunt Pastile, iar alta Paresimile; caci Paresimile se tin o data pe an, iar Pastile de trei ori pe saptamana, ba chiar si de patru ori, sau, mai bine zis, ori de cate ori voim. Caci Pastile nu sunt post, ci Ofranda si Jertfa facuta la fiecare Liturghie [synaxis]. Si ca acest lucru e adevarat, asculta-l pe Pavel care spune: "Hristos, Pastile noastre, pentru noi S-a jertfit" (1 Co 5, 7). Asa incat, ori de cate ori te apropii cu constiinta curata, savarsesti Pastile, nu atunci cand postesti, ci atunci cand te impartasesti de aceasta Jertfa. Prin urmare, catehumenul nu savarseste nicicand Pastile, chiar daca posteste in fiecare an, fiindca nu se cumineca din Ofranda; asa cum, daca se apropie cu constiinta curata, cel ce nu posteste savarseste Pastile si azi si maine, ori de cate ori se impartaseste de Cuminecatura; caci cea mai buna apropiere are loc nu intru paza soroacelor, ci intru constiinta curata. Noi insa facem din contra: gandul nu ni-l curatim, iar cand ne apropiem in ziua aceea, socotim ca savarsim Pastile, chiar daca facem zeci de mii de pacate. Dar nu asa stau lucrurile acestea, nu! Ci daca te apropii in Sambata aceasta [Sambata Mare] cu constiinta vicleana, ai cazut din Cuminecare si ai plecat fara sa fi savarsit Pastile; asa cum, daca te cumineci maine spalandu-ti mai inainte pacatele, ai savarsit in chip riguros Pastile. Ar trebui, asadar, ca aceasta rigoare si intensitate sa o avem riu in pazirea soroacelor, ci in curatia apropierii. Si asa cum preferati sa suportati toate mai degraba decat sa va schimbati obiceiul, asa s-ar cadea sa-l dispretuiti pe acesta si sa preferati sa suferiti si sa faceti toate, ca sa nu va apropiati cu pacate; caci e rusine nu a te schimba in mai bine, ci a ramane la sfadirea inoportuna; fiindca acest lucru i-a pierdut pe iudei, care, cautand intotdeauna obiceiul cel vechi, au fost tarati spre necredinta".
Si iarasi zice: "Stiii ca multi alearga la aceasta sfintita masa din pricina obiceiului sarbatorii. Desi s-ar cadea, cum v-am spus de multe ori, sa nu paziti doar sarbatorile pentru ca sa va cuminecati, ci sa va curatiti constiinta si atunci sa va atingeti de sfanta masa. Caci cel spurcat si necurat nu e drept sa se cuminece nici in sarbatori cu acel sfant si infricosator Trup; dar cel curat, si care si-a spalat prin pocainta greselile, e drept sa se cuminece cu dumnezeiestile Taine si sa se desfateze de darurile lui Dumnezeu si in sarbatori si intotdeauna. Dar fiindca acest lucru, nu stiu cum, e trecut cu vederea de unii, multi desi sunt plini de zeci de mii de rele, cand vad ca vine sarbatoarea, ca impinsi de insasi aceasta zi, se ating de Sfintele Taine pe care nu e legiuit nici macar sa le vada intr-o asemenea dispozitie.

[va urma]