[catalin2]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dar faptul că nu ați înțeles că am înțeles și faptul că nu ați înțeles că v-am dat de înțeles contrariul, e chiar vina dvs. Asumați-vă această vină, ori dați-i înainte cu

Din Limonariu http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

POVESTIREA LUI AVVA TEODOR DESPRE MONAHUL SIRIAN SEVERIAN

Tot avva Teodul ne povestea zicand:
Aici este o casa de oaspeti intre biserica Sfanta Sofia si biserica Sfantul Faust. Hangiul acestei case m-a rugat intr-o zi sa ma duc la casa de oaspeti si sa-l inlocuiesc cateva zile.
M-am dus si am gasit gazduit un monah sirian, care nu avea alceva decat un stihar de par, o manta si cateva paini. Statea necontenit intr-un colt, spunea ziua si noaptea stihuri din Scriptura si nu vorbea cu nimeni. Cand a venit duminica, m-am dus la el si i-am spus:
- Hai frate, la biserica Sfanta Sofia ca sa te impartasesti cu Sfintele si Cinstitele Taine.
- Nu merg, mi-a raspuns el.
- Si de ce?
- Sunt severian si nu ma impartasesc la biserica voastra.
Auzind pe de o parte ca nu se impartaseste la sfanta si apostolica Biserica, iar pe alta parte vazand ca are un trai atat de imbunatatit si o viata atat de virtuoasa, am plecat plangand in chilia mea.
Am inchis usa, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea lui Dumnezeu si timp de trei zile m-am rugat cu multe lacrimi, zicand:
- Stapane Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru nespusa si nemasurata ta iubire de oameni ai inclinat cerurile si Te-ai pogorat pentru mantuirea noastra, Cel care Te-ai intrupat din Stapana Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, descopera-mi cine crede bine si drept, noi cei ai Bisericii sau severienii.
In a treia zi am auzit o voce nevazuta care mi-a spus:
- Du-te Teodule si vezi credinta lui.
A doua zi m-am dus, m-am asezat in fata lui, am asteptat sa vad ce are sa se intample potrivit celor spuse mie de glasul nevazut. Am stat asa cam un ceas uitandu-ma la el: statea si sirianul spunand versete din Scriptura. Si am vazut fiilor, ma jur pe Domnul, deasupra capului lui asezata o porumbita plina de funingine, ca si cum ar fi iesit din cuptor, jumulita si urat mirositoare.
Atunci am cunoscut ca porumbita inegrita si rau mirositoare, care mi s-a aratat, infatisa credinta lui.
Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu juramant, cu multe lacrimi si suspine.