Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Si iata un minunat exemplu al faptului ca ierarhii care au participat la acest "sinod ecumenic" habar n-aveau despre ce vorbesc.
Ce fel de sinod este acela in care se afuriseste un om de paie ?! In care ierarhii ataca si anatemizeaza o pozitie teologica pe care n-o inteleg ?!
S-a mai aratat de 100 de ori ca indulgentele nu inseamna iertarea pacatelor. Faptul ca ierarhii cu pricina nu cunosteau dogma pe care o atacau, ce ne spune despre ei ?
|
Iata ce spune Enciclopedia Catolica cu privire la Taina Penitentei:
“Jertfa impacarii cu Dumnezeu nu este o parte esentiala a tainei [penitentei] cum sint pocainta si marturisirea… dar este o parte integrala a acesteia pentru ca este necesara obtinerii efectului secundar – iertarea pedepsei temporare.”
Si mai departe:
“Chiar daca indulgentele sint strins legate de penitenta, ele nu sint parte a tainei [penitentei]; ele presupun marturisire si iertare si sint pe drept numite iertare extra – sacramentala a pedepsei temporare dobindite prin pacat.”
(Satisfaction is not, like contrition and confession, an essential part of the sacrament… but it is an integral part, because it is requisite for obtaining the secondary effect — i.e., remission of the temporal punishment.
Though closely connected with penance, indulgences are not a part of the sacrament; they presuppose confession and absolution, and are properly called an extra-sacramental remission of the temporal punishment incurred by sin. -
http://www.newadvent.org/cathen/11618c.htm, Satisfaction)
Deci, la romano – catolici Taina Spovedaniei este cunoscuta mai ales ca Taina a Penitentei, ceea ce arata ca, istoric, jertfa impacarii cu Dumnezeu trebuie sa fi avut un rol esential in cadrul acestei taine. Conform Enciclopediei Catolice, si aceasta este ideea pe care trebuie sa o retinem, caracterul esential al jertfei este negat, dar ea este totusi recunoscuta ca parte integrala a tainei penitentei. Iertarea vine ca si consecita a indeplinirii citorva parti sacramentale: pocainta (esentiala), marturisirea (esentiala) si jertfa de impacare (neesentiala, dar parte integrala si chiar obligatorie in conformitate cu deciziile consiliului romano – catolic de la Trent, care, practic, nu face decit sa confirme invatatura Sfintilor Parinti ai primului mileniu
[*]) Acuma, indulgenta este un instrument extra-sacramental care vine sa anuleze (sa ierte de) o parte integrala (sacramentala) si obligatorie (dar neesentiala,
sic!) a tainei spovedaniei - jertfa impacarii cu Domnezeu (canonul). Admitind cu mare efort o asemenea aiureala, ajungem la concluzia ca iertarea de pacat la romano – catolici se face in urma pocaintei, marturisirii, a jertfei de impacare cu Dumnezeu (
satisfaction in textul in engleza) sau/si indulgente, cind acestea sint solicitate sau cerute. Deci, indiferent de caracterul mai mult sau mai putin sacramental al indulgentelor, acestea se pot substitui, complet sau pe alocuri, unei parti sacramentale devenind parte (integrala si neesentiala - ca sa fim consecventi genului de teologie promovata la Vatican) din procesul iertarii de pacat.
Asadar, domnul
Erethorn, Patriarhii Ortodocsi mint cind spun ca Papa “
poate ierta păcatele prin plata indulgențelor” sau papii dumneavoastra calca in strachini incercind sa dovedeasca ca negrul este alb?
[*] “...the Council of Trent but reiterates the traditional belief and practice when it makes the giving of "penance" obligatory on the confessor”
http://www.newadvent.org/cathen/11618c.htm,
Satisfaction)
Consiliul de la Trent, Concilium Tridentinum, Al 16-lea Consiliu Ecumenic al BRC (1551–1552, 1559–1563)