Acele doua notiuni s-au extins la nivel global.Au existat mereu in istorie,in diferite forme,dar acum parca se merg in directia paroxismului.Profesorul Ken Jowitt a spus ceva interesant:

,,Se petrece ceva nou în lume: nu sfârşitul istoriei, nu ciocnirea civilizaţiilor sau declinul final iremediabil către vreo anarhie criminală. Mai degrabă, suntem la un punct şi la un moment când practicile, instituţiile şi modurile de viaţă bine delimitate, predictibile sau familiare fac loc realităţilor nedefinite, difuze, producătoare de anxietate şi violente. Genul de perioadă pe care Augustin l-ar fi putut avea în minte când spunea: ‘nimicul absolut nu a existat. A existat un soi de ceva lipsit de formă şi nedefinit"

S-ar putea sa asistam la o geneza a lumii conform omului,daca ne-am raporta in modul irational la cele spuse in Geneza: ,,Dar pământul era nedesluşit şi ne'mplinit; şi întuneric era deasupra genunii". Versiunea Anaia chiar explica notiunile de ,,nedesluşit": invizibil sau de-abia vizibil, ca prin abur", si ,,ne'mplinit": ne'ntocmit pe de-a'ntregul; pustiu; gol; deşert, fără viaţă.

Ebraicul tohu-bohu sugerează ideea de haos, materie informă, creată din nimic, dar încă neorganizată, nedesluşită.Am vrut sa scapam de Cel de Sus si sa cladim singuri.Cred ca spectrul unui esec lamentabil ne sta ranjind in fata.Confirmam cele spuse de Sir Herbert Butterfield:

,, Cea mai mare ameninţare la adresa civilizaţiei noastre de astăzi este conflictul între sistemele-gigant organizate sub pretextul unei dreptati proprii fara cusur - fiecare sistem fiind preocupat doar sa descopere,extrem de încântat, ca celălalt este rău - fiecare prea bucuros că păcatele altuia îi conferă pretext pentru o ura cat mai profundă si o cat mai mica introspectie.”

Am dat drumul cainilor razboiului ai propriei noastre nebunii.Scoatem la suprafata tot ce este mai rau in noi si ne zbatem in acest tohu-bohu.Parca vrem sa regresam la momentul initial dar fara Cel de Sus.Asta e nebunia secolelor,o miscare de regres,in aparenta progress,dar in esenta un regres evident spre haosul imposibil de definit.Orice este autodistructiv este glorificat imediat.Parca ne grabim sa distrugem tot.

Nu este doar problema Romaniei.Este o eroare de sistem,o eroare generalizata cu semnale multiple.Se manifesta in forme diferite dar tinde spre aceiasi esenta distructiva.Noi,fiecare in felul sau,suntem tributari locului unde traim si prin urmare,coplesiti de griji,nu sesizam imaginea de ansamblu poate tocmai pentru ca este un fel de rau ca o ceata,ceva nedeslusit,nedefinit,in aparenta.

Sunt doua excelente articole pe site azi:unul despre Geneza si unul scris de Parintele Dumitru Staniloaie,despre raul ca miscare nerationala.Pe linga chintesenta cuprinsa chiar in titlul articolului,undeva in cuprinsul sau este scris:

,,Raul constand in alegerea libera a persoanei de a ajunge la infinitate prin sine, nu ajutata de Dumnezeu si nu ramanand mereu dependenta de El, vrea sa-si extinda puterea peste toate celelalte persoane si lucruri. De aci conflictul intre toate persoanele care se lasa cucerite de aceasta iluzie. Raul ii tine pe toti uniti, pentru ca fiecare are nevoie de altii pentru a-si intinde puterea peste ceilalti, dar ii tine uniti in dusmanie. Ba poate sa mearga si pana la a omori pe cei ce nu voiesc sa i se supuna."

Veridictul(gasiti citatul in articolul despre Geneza) cu privire la ce facem acum a fost dat,acum mult timp,printre altii si de catre Sfantul Maxim Marturisitorul:

"Caci n-a fost vreo fire din cele ce sunt, nici nu este, nici nu va fi, care sa fie dupa ratiunea ei ceea ce nu este inca acum, sau care este acum sau va fi mai pe urma ceea ce nu era mai inainte. Caci cele ale caror ratiuni au avut la Dumnezeu deplinatatea, odata cu existenta nu primesc prin aducerea lor la existenta si in fiinta, conform cu ratiunile lor, nici un adaos sau stirbire din cele ce le sunt necesare spre a fi cee ce sunt".

Noi gandim exact contrar la asa ceva.Bine ati venit in lumea in care traim.