[Mihnea Dragomir]

În pasajul citat, acest mare sfânt catolic afirmă că preoţii aflaţi în schismă (care s-au rupt de Biserica Catolică) sunt ei înşişi căzuţi din har. Asta e evident: ca să fii în stare de har trebuie să nu ai păcate grele. Or, schisma este păcat greu. Deci, dacă cineva este în schismă, nu este în stare de har, tot aşa după cum dacă cineva a furat ori a jurat strâmb, nu este în stare de har.
Ceea ce nu afirmă este că lucrarea Tainelor nu are loc. Ştim de la controversa donatistă că lucrarea Sf Taine este independentă de starea sufletului celui care le săvârşeşte. Un preot care a furat ori a jurat strâmb, deşi este în stare căzută, dacă ar fi să săvârşească Sf Liturghie (ceea ce nu ar trebui să facă), ar fi totuşi o Liturghie validă. Astfel se explică de ce preoţii ortodocşi, care se află în schismă faţă de Biserică, săvârşesc Euharistie validă: sfânta prefacere are loc independent de starea căzută a sufletului lor, cum spunem noi "ex opere operandi".
Nu altfel consideră Biserica Ortodoxă, din punctul ei de vedere. După cum probabil că vă este cunoscut, poziţia actuală a Bisericii Ortodoxe Române este aceea că tainele catolice sunt valide, deşi, din punctul ei de vedere, preoţii catolici sunt în stare de schismă. Mi se pare foarte logic.