Biserica Ortodoxa a sarbatorit duminica aceasta, 6/19 decembrie, pe Sf. Ierarh Nicolae.
Redau aici din una dintre predicile Sf. Filaret Noul Marturisitor (+1985), Mitropolit al New Yorkului, cu aceasta ocazie:
“Atunci cind sarbatorim cete de sfinti, de regula ii pomenim pe marii ierarhi printre cei dintii si ne-am obisnuit sa auzim numele celor trei mari invatatori si ierarhi, Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur, primii cind ceata ierarhilor este pomenita. Ei apartin acestei cete pentru ca fiecare a avut contributii pretioase prin scrierile lor, care sint daruri pe care ei le-au adus comorii morale si teologice a Bisericii. De aceea Biserica ii cinsteste in mod aparte printr-o sarbatoare a celor trei impreuna, in afara sarbatorilor pentru fiecare dintre ei in parte. Dar sarbatoarea marelui ierarh pe care il cinstim astazi, a marelui ierarh si factor de minuni Nicolae, are si ea un loc deosebit in calendar.
El nu ne-a lasat o mostenire spirituala atit de bogata cit cea a celor trei mari sfinti, si cu toate acestea stim cu totii cit de mult Biserica il cinsteste. Sarbatoare Sf Nicolae este atit de minunata incit ne aduce aminte de cele 12 mari sarbatori. De ce este asa? Pentru ca el a trait o viata de virtute incarnate, o virtute accesibila, usor de inteles, apropiata de tot omul si toate inimile, chiar si de inimile celor care resping toate celelalte lucruri sfinte. Aceasta virtute este dragostea; dragostea si mila.
Rusii obisnuiesc sa-i spuna Sf. Nicolae, Nicolai cel Milostiv, pentru ca minunile sale sint la fel de numeroase ca si stelele de pe cer. As vrea sa va aduc aminte de una din minunile sale impresionante care ne arata mila sa, o minune care nu s-a intimplat in vremurile de demult, ci in timpurile noastre, care s-a petrecut la Harbin, in China, unde am locuit mai bine de patruzeci de ani.
La gara din Harbin exista o icoana mare a Sf. Nicolae Facatorul de Minuni la care se inchinau toti calatorii. Sute de luminari ardeau tot timpul in fata acestei icoane. Lumea care pleca cu trenul si cei care ii petreceau aprindeau luminari si rugaciunile lor se inaltau constant catre marele ierarh ca sa ii aiba in grija pe cei care porneau la drum. In gara erau intotdeauna multimi de oameni din cauza ca acolo era un nod important de cale ferata.
Intr-una din zile, intr-o primavara cind gheata se rupea pe Sungari, pe cursul caruia Harbinul este asezat, lumea care se afla in gara (si aceasta este marturia lor) au vazut un chinez ud din cap pina la picioare alergind pina la icoana, in fata caruia s-a aruncat apoi la pamint si catre care si-a intins miinile spunind ceva in chineza. Cei care stiau chineza au spus ca omul ii multumea sfintului pentru ca l-a salvat de la moarte.
Dar iata ce se intimplase: din oarece motive acest chinez trebuia in mare graba sa treaca dincolo de riu. Insa riul era lat si sloiuri de gheata curgeau de-a lungul lui. Totusi a decis sa incerce. In timp ce fugea pe gheata, sarind de pe un sloi pe altul, la un moment dat a alunecat si si-a pierdut echilibrul cazind in apa si sub gheata. Omul se ineca si inainte de a-si da ultima suflare si-a adus aminte de icoana facatoare de minuni. In timp ce apa il acoperea a mai avut putere sa strige: “Batrinule din gara, ajuta-ma!”, dupa care s-a dus de tot sub apa si si-a pierdut cunostinta. Ar fi trebuit sa moara… dar dintr-o data s-a trezit pe malul riului, ud, dar viu si nevatamat. Cind si-a revenit a luat-o la fuga, si gara era departe, pina la icoana ca sa-i multumeasca marelui ierarh pentru aceasta uluitoare minune facuta din dragoste si mila.
Intregul Orient Indepartat, intreaga tara a Chinei, are, asa cum stiti, mare respect pentru Sf. Nicolae. Odata, un vinator rus s-a indepartat foarte mult in taiga sau in stepa pina a dat peste o casa taraneasca chinezeasca unde a cerut sa fie gazduit. Stapinii casei s-au aratat prietenosi si l-au invitat inauntru. Deasupra usii vinatorul a vazut o icoana a Sf. Nicolae si si-a spus: “Oare ce-or fi facind acesti pagini cu icoana? La ce le-o fi trebuind?” si s-a indreptat sa o ia. Dar gazda s-a suparat si i-a spus: “De ce vrei sa ni-l iei pe Batrin? El este asa de bun, ne-ajuta atit de mult! Nu ti-l dam pentru nimic in Lume!”
Deci nu numai Biserica Ortodoxa, dar, practic, intreaga rasa umana il cinsteste pe acest mare ierarh. Cind cineva este la necaz sau are trebuinta de ceva el se intoarce catre Sf. Nicolae. Acest mare ierarh ne aude si indeplineste toate sutele de rugaminti care se inalta catre el in cer, atita timp cit rugaciunile sint facute cu credinta mare si tare. Asta este motivul pentru care rusii il iubesc pe Sf. Nicolae atit de mult si pe care il roaga intr-una zicind: “Sfinte Parinte si Ierarh Nicolae, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!””
Cind Sf. Filaret spune ca “intreaga rasa umana” il cinsteste pe Sf. Nicolae, el se refera cu siguranta la rasa cu frica de Dumnezeu, a lui Dumnezeu, pentru ca mai exista si rasa care si-a estompat Chipul lui Dumnezeu din ei, de care tine si Sfintul Parinte de la Roma, cel care este primit de episcop “ortodox” la Istanbul, Atena si Bucuresti, urmasul Sf. Petru si “loctiitorul” lui Hristos pe Pamint, pentru care Sf. Nicoale nu inseamna nimic mai mult decit Santa Claus si Coca – Cola, motiv pentru care in 1969, impreuna cu toti cardinalii sai, l-a si dat afara din calendarul romano – catolic “universal”, odata cu decanonizarea si a altor sfinti, fapt pentru care nu s-a gasit din pacate nimeni cu destula dragoste si mila ca sa-i traga o palma.
|