I-ar trebui acelei persoane depresive un grup de persoane cu adevarat ortodoxe, de la care sa ia aminte. I-ar trebui prieteni adevarati, la care sa se descarce, cu care sa relationeze. Sa-si faca vizite, etc. Prieteni care sa nu incerce sa o convinga sa accepte religia, ci sa o accepte asa cum e, ca acea persoana sa se intoarca singura la credinta- cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ii trebuie sa adauge la sentimentele de tristete, mici bucurii pe care i le pot face cei de langa ea.
Ii trebuie prieteni responsabili, care sa o convinga sa mearga si la doctor, la psihiatru.
Depresia nu apare neaparat legat de evenimente de viata, pentru ca aceleasi evenimente pe unii ii face mai puternici, pe altii ii doboara. Iar alteori apare pur si simplu, ca o incercare.
Nu poti oferi pur si simplu cuiva sensul vietii(uite, acesta e), nu cred ca va accepta. Trebuie sa descopere singura, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Citesc in prezent o carte despre sentimente, numita Starile sufletesti, o carte de psihologie. Scrie ca nu poti sterge sentimentele negative, dar poti imbogati paleta de simtiri cu cele pozitive. ca poti iesi din tristete usoara vazand ceva frumos, amintindu-ti ceva care-ti place, insa depresia adevarata este ca un cerc vicios. Ca ai sentimente negative care te ajuta sa te aperi, sa reactionezi la factori/stimuli nocivi, si asta e normal. Si ca starea de bine se obtine de multe ori din lucrurile marunte, din relatii sociale, din treburi pe care le duci la bun sfarsit. Si nu din fericiri majore, care iti aduc de multe ori griji. Si nu din bani, care doar iti mai pot lua de pe cap anumite griji.
|