ce putem face..

[Qquasar]

..ce poate face o persoana de varsta a doua spre a treia , mai indepartata de Dumnezeu nu neaparat prin fapte cat prin simpla necredinta in existenta Lui , in ajutorul Lui , si care sufera de depresie sub diverse forme,recunoscute sau nu de catre respectivul , vizibile sau mai putin vizibile pentru cei din jurul sau..ce ar putea face cei din jurul sau?..bineinteles ca rugaciunea e primul lucru...dar ce se mai poate face...pentru ca zi de zi acea persoana se adanceste tot mai mult in propriul intuneric...

[ap2010]

Trebuie schimbat mediul in care se afla si gasite preocupari noi.

Poate aceste randuri il vor ajuta pe acel om:

,,Ştim apoi că a fost şi împrejurarea în care Domnul Hristos le-a vorbit ucenicilor şi ucenicii se simţeau entuziasmaţi de ceea ce le-a spus Domnul Hristos, citiţi aceasta în capitolul 16 din Sfânta Evanghelie de la Ioan. Şi au zis la un moment dat ucenicii, aşa, entuziasmaţi de cuvintele Domnului Hristos: "Iată, acum vorbeşti deschis şi nu spui nici o pildă. Acum am cunoscut şi am crezut că de la Dumnezeu ai ieşit".

Şi Domnul Hristos, aşa cumva întrebător, poate într-un fel ironic, a zis către ei: "Acum credeţi? Iată, soseşte ceasul, şi a şi sosit, ca voi să vă duceţi fiecare la ale sale, iar pe Mine să Mă lăsaţi singur" (Ioan 16, 29-32). Dacă credeţi, atunci rămâneţi cu Mine. Ori o să faceţi fapte de necredincioşi. Sfântul Apostol Petru chiar s-a lepădat de trei ori de Domnul Hristos, s-a lepădat hotărât, aşa ca şi când nu L-ar fi cunoscut niciodată şi nu ar fi ştiut niciodată despre Domnul Hristos, el care zicea "voi merge cu Tine şi la temniţă şi la moarte". Şi Domnul Hristos la Cina cea de Taină a şi zis către Sfântul Apostol Petru: "Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Şi Eu M-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi" (Luca 22, 31-32). E un cuvânt pe care îl găsim în Sfânta Evanghelie de la Luca în legătură cu Cina cea de Taină, în capitolul 22: "Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Şi Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi".

Am amintit lucrurile acestea pentru ca să vedem că în realitate lucrurile nu sunt aşa cum ni se pare nouă câteodată, că toate au mers foarte, foarte bine şi noi nu putem fi ca ucenicii. Uite că putem fi şi noi ca ucenicii. Cum? Cu oscilaţii în credinţă, cu nesiguranţă, cu îndoială, cu ezitări. Important este să nu ne caracterizeze lucrurile acestea. Pe Sfântul Apostol Petru lepădarea nu l-a caracterizat, a fost o cădere de moment, pe care el a regretat-o. Îndată a ieşit afară şi a plâns cu amar. Ucenicii, şi ei de la puţin au ajuns la mult, şi atunci putem îndrăzni şi noi cu credinţa câtă o avem, dacă facem faptele credinţei, să mergem pe calea credinţei şi vom creşte în credinţă. Ni se va limpezi înţelegerea, ni se va limpezi mintea, vom avea încredinţarea câtă trebuie, vom ajunge la convingeri şi convingerile sunt structurale, fac parte din fiinţa noastră, din fiinţa omului.

Când ai ajuns la convingeri, nu te mai clinteşte nimeni din convingeri. Până ai doar informaţii, până când nu eşti încă statornicit în credinţă, nu eşti statornicit în convingeri, poţi avea oscilaţii şi important este să te trezeşti. Într-o rugăciune de la Maslu se spune "Tu eşti Cela ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui". De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui. Să ai încredere.

Sfârşesc consideraţiile acestea cu un episod din Sfânta Evanghelie de la Marcu peste care poate aţi trecut, şi anume, se spune în Sfânta Evanghelie de la Marcu că un om stătea la marginea Ierihonului, era lipsit de vedere, şi aflând că trece Domnul Hristos, a început să strige: "Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!" (Marcu 10, 47). Şi oamenii au vrut să-l oprească, să nu mai strige, îi deranja strigătul lui. Şi îl îndemnau să tacă. Şi el tot zicea în continuare şi Domnul Hristos a zis să-l cheme pe om la el. Şi s-au dus oameni din mulţime şi au zis către omul acela: "Ai încredere, scoală-te! Te cheamă" (Marcu 10, 49)

Ai încredere, scoală-te! Te cheamă. Să avem totdeauna conştiinţa aceasta că Dumnezeu ne cheamă, că Dumnezeu ne aşteaptă, că Dumnezeu ne vrea, că Dumnezeu ne este favorabil, dar pentru aceasta trebuie să ne ridicăm din căderile noastre, să recunoaştem căderile noastre, puţina noastră credinţă şi să vrem să avem mai multă, să avem totdeauna conştiinţa că Domnul Hristos ne cheamă şi să avem încredere în această chemare. Dumnezeu să ne ajute!"

[Qquasar]

În prealabil postat de ap2010

Trebuie schimbat mediul in care se afla si gasite preocupari noi.

e un simplu om care nu se intelege in nici un fel cu sotia , nu sunt certuri , ci pur si simplu nu mai gasesc nici un punct de comunicare nici verbala nici nonverbala , nici la propriu nici la figurat, cu un simplu loc de munca , si o viata linistita si modesta...ce sa schimbe??orasul?locul de munca?(slava Domnului ca il are si pe acesta in ziua de azi)

[Andrei_so]

Eu cazusem la un momentdat in depresie, pe langa asta aveam mari dubii cu privire la existenta lui Dumnezeu, am fost oarecum ignorant fata de biserica(depresia nu avea legatura cu biserica, dar aceasta si toate celelate au contribuit la starea mea foarte rea). la un momentdat imi revenisem oarecum din starea aceea foarte urata dar fara sa ma gandesc la Dumnezeu(eu credeam ca am facut asta pe propriile forte fara sa cred ca Dumnezeu era mereu langa mine, dar dadeam din lac in put pentru ca am inceput sa cultiv in mine mandria si iubirea de sine in mod exesiv pentru ca "expertii" din ziua de azi asa ne indeamna, si mi se parea ca imi era mai bine dar ma inselam amarnic)

Acum ce vreau sa subliniez este ce m-a facut pe mine sa ravnesc la implinirea poruncilor lui Dumnezeu. E foarte simplu am luat exemplul unei fiinte foarte dragi mie, dar fara sa vreau, pur si simplu cand incepuse la un momentdat sa-mi revina starile acelea de parca mi se prabuseste totul in cap, cu gandul la acea persoana foarte credincioasa si virtuasa am inceput sa ma rog lui Dumnezeu.
Am auzit foarte multi oameni credinciosi si preoti zicand ca puterea exemplului este foarte mare, dar trebuie si multa rabdare. Plus rugaciune , plus post, plus spovedanie si daca nu sunteti obisnuit cu acestea luati-le treptat ca altfel riscati sa cadeti si mai tare. Asadar d-voastra trebuie sa fiti cel care sa-i dea un exemplu de urmat acelui om chiar daca e la varsta a 2a sau a 3a. E adesea demonstrat ca daca mergem la un necredincios sau la un om care nu il are pe Dumnezeu asa de aproape de inima lui si il cicalim sa se roage sau sa mearga la biserica , mai rau il indepartam, trebuie sa faca aceste lucruri doar daca simte el pentru ca Dumnezeu ne-a lasat aceste mari daruri: vointa si libertatea. Daca in acele momente ar fi venit la mine cineva si mi-ar fi dat citate din Evanghelie sau mai stiu eu ce alta scriere, m-as fi uitat urat si l-as fi considerat nebun si invechit(mai tarziu am ajuns sa inteleg ca asa se intampla cu oamenii de obicei) Si cel mai bine ar fi sa mergeti la un duhovnic, ne e bine sa faceti aceste lucruri neghidati pentru ca riscati sa cadeti in ispite si in inselari; va vorbesc din putintica si pacatoasa mea experienta.

In concluzie trebuie sa aveti rabdare si sa aveti credinta ca sigur Dumnezeu va va ajuta!

Din punct de vedere medical ar fi bine sa incercati sa indemnati acea persoana catre un psiholog, dar mai intai sa-o faceti sa constientize ca acea depresie(dupa cum spuneti d-voastra) e o boala ca oricare alta si exista tratament terapeutic; in sfarsit e plin internetul de definitii si lucruri pe care trebuie sa le faceti privind depresia.

In incheiere as vrea sa il parafrazez pe Cuviosul Paisie; fiind si el bolnav(avea o problema serioasa in zona abdominala), si internat la un momentdat in spital - conditii in care el ar fi vrut sa tina post sa faca metanii, spunea ca e mai bine sa facem mai intai tot ce este lumeste posibil, sa-i lasam pe medici sa isi faca treaba ingrijind trupul, iar cand ajung la chilie imi continui treaba mea cu rugaciune, post, metanii.

Sper ca n-am vorbit ceva rau. Daca am vorbit rau imi cer iertare!

[Qquasar]

multumesc pt sfat , voi incerca sa dau exemplu asa cum pot si eu , numai sa nu para ciudat intr-o casa unde nici nu se primeste preotul...

[heaven]

Acel om sa invete sa se accepte neconditionat pe el,sa invete sa se iubeasca asa cum este,cu calitati,defecte,atuu-uri,slabiciuni si sa inceapa sa lucreze cu cele din urma,nu sa le inabuse in sine,refuzand sa le accepte.
Nu Il putem accepta si intelege pe Dumnezeu,cata vreme nu o facem cu noi insine,nu putem iubi pe altcineva,atata timp cat refuzam acest lucru propriei persoane.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" suna o lege divina...oare nu este o nebunie sa credem ca ne putem iubi aproapele sau pe Dumnezeu,cand cu noi nu o facem?

[nutucutu]

În prealabil postat de Qquasar

..ce poate face o persoana de varsta a doua spre a treia , mai indepartata de Dumnezeu nu neaparat prin fapte cat prin simpla necredinta in existenta Lui , in ajutorul Lui , si care sufera de depresie sub diverse forme,recunoscute sau nu de catre respectivul , vizibile sau mai putin vizibile pentru cei din jurul sau..ce ar putea face cei din jurul sau?..bineinteles ca rugaciunea e primul lucru...dar ce se mai poate face...pentru ca zi de zi acea persoana se adanceste tot mai mult in propriul intuneric...

Am citit undeva ca depresiile apar la persoanele care nu isi mai gasesc nici un sens in viata (cauzele pot fi multiple: esecuri profesionale, financiare, familiale, persoane din anturaj care sint in permanenta nemultumite de persoana in cauza etc). Un tip de terapie despre care am citit si care da roade, chiar facut de neprofesionisti, este gasirea unui sens in viata pesoanei respective si incercarea de a-l face constient de acest sens al vietii lui. Va recomand cartea "Omul in cautarea sensului vietii"-scrisa de Viktor E Frankl, un psiholog evreu din Austria, care a supravietuit lagarelor naziste de exterminare din cel de-al doi-lea razboi mondial. El a sesizat cum camarazii lui cadeau intr-o stare de apatie si pur si simplu nu mai vroiau sa traiasca (nu mai acceptau hrana, nu reactionau la batai etc). Insa, inainte de aceasta, isi pierdeau mobilul (sensul) pentru care doreau sa traiasca. El a incercat sa gaseasca sensuri pentru viata celor care se aflau in aceasta situatie (o fiica sau o sotie care ii astepta, o lucrare stiintifica neterminata,dragostea Lui Dumnezeu), iar astfel, le insufla din nou dorinta de a trai si de a lupta pentru viata.
Aceasta carte se gaseste pe internet, pe www.scribd, si poate fi citita gratis. Poate va ajuta. Se citeste foarte usor si de catre persoane care nu sint de specialitate.

Deasemenea, cu adevarat, asa cum ati remarcat, rugaciunea ajuta, si inca foarte mult. Insa, sa ne amintim ce a spus Isus :"Unde doi sau trei se aduna in numele Meu, sint prezent si eu in mijlocul lor"; sau, atunci cind ucenicii nu au putut sa scoata niste demoni, Isus le-a spus ca acel tip de demoni pleaca cu mult post si rugaciune. Deci, ca rugaciunea sa fie mai puternica, o puteti face impreuna cu inca un membru al familiei si puteti tine si post in aces sens.

Nu in ultimul rind, puteti identifica un sfint care s-a remarcat in lupta cu demonii (in Biserica Catolica unul din acestia este sfintul Benedict, care a trait in jurul anul 400, deci s-ar putea sa existe acest sfint si in Biserica Ortodoxa), si va puteti ruga lui.

Dumnezeu sa va ajute in incercarea dumneavoastra, iar daca ne spuneti numele persoanei, ne putem ruga si noi pentru ea.

[Z.Lidia]

I-ar trebui acelei persoane depresive un grup de persoane cu adevarat ortodoxe, de la care sa ia aminte. I-ar trebui prieteni adevarati, la care sa se descarce, cu care sa relationeze. Sa-si faca vizite, etc. Prieteni care sa nu incerce sa o convinga sa accepte religia, ci sa o accepte asa cum e, ca acea persoana sa se intoarca singura la credinta- cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ii trebuie sa adauge la sentimentele de tristete, mici bucurii pe care i le pot face cei de langa ea.
Ii trebuie prieteni responsabili, care sa o convinga sa mearga si la doctor, la psihiatru.
Depresia nu apare neaparat legat de evenimente de viata, pentru ca aceleasi evenimente pe unii ii face mai puternici, pe altii ii doboara. Iar alteori apare pur si simplu, ca o incercare.
Nu poti oferi pur si simplu cuiva sensul vietii(uite, acesta e), nu cred ca va accepta. Trebuie sa descopere singura, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Citesc in prezent o carte despre sentimente, numita Starile sufletesti, o carte de psihologie. Scrie ca nu poti sterge sentimentele negative, dar poti imbogati paleta de simtiri cu cele pozitive. ca poti iesi din tristete usoara vazand ceva frumos, amintindu-ti ceva care-ti place, insa depresia adevarata este ca un cerc vicios. Ca ai sentimente negative care te ajuta sa te aperi, sa reactionezi la factori/stimuli nocivi, si asta e normal. Si ca starea de bine se obtine de multe ori din lucrurile marunte, din relatii sociale, din treburi pe care le duci la bun sfarsit. Si nu din fericiri majore, care iti aduc de multe ori griji. Si nu din bani, care doar iti mai pot lua de pe cap anumite griji.

[Qquasar]

cred ca depresia se datoreaza faptului ca necrezand in nimic..nu ai sprijin in nimic..