În prealabil postat de tigerAvalo9
Psalomul lui David, 46
Limbile să salte
Cu cântece nalte,
Să strige-n tărie
Glas de bucurie,
Lăudând pre Domnul,
Să cânte tot omul.
Domnul este tare,
Este-mpărat mare
Preste tot pământul
Și-ș țâne cuvântul.
Supusu-ne-au gloate
Și limbile toate,
De ni-s supt picioare
Limbi de pre supt soare.
Alesu-ș-au șie
Parte de moșie
Țara cea dorită.
Carea-i giuruită
Lui Iacov iubitul,
Ce-i țâne cuvântul,
Mila să-ș arate
Cea de bunătate
Spre noi, ticăloșii,
Precum ne spun moșii.
Pre vârvuri de munte
S-aud glasuri multe
De bucine mare,
Cu naltă strigare,
Că s-au suit
Domnul Să-l vază tot omul.
Cântaț în lăute,
În zâcături multe,
Cântaț pre-mpăratul,
Că nu-i ca dâns altul
Să domnească-n lume,
Cu svântul său nume,
Cântaț să-nțăleagă
Preste lume largă.
Că Dumnezău poate
Pre limbi preste toate,
De le îmblânzește
Și le-mpărățește.
Scaunul dă rază
Unde va să șază
Domnul din direapta,
Să-mpărțască plata,
Pre boieri, pre gloate,
Pre limbile toate.
Și cine să-nalță
Din hire sămață,
I-a vedea tot omul
Cum i-a certa Domnul.
PSALMUL 47
Domnul este mare,
Lăudat și tare.
Mai cu de-adins este
Lăudat cu veste De-a lui bunătate, În svânta cetate Din măgura svântă, Ce stă fără smântă.
Cetate frumoasă De piatră vârtoasă, Bine-ntemeiată, De Domnul gătată; În țară-i vestită Câtu-i de tocmită.
Muntele Sionul Ce ș-au ales Domnul Despre miazănoapte Dă raze cât poate. Pre coaste de munte Cu ulițe multe, Cetatea cea mare Craiului cel tare, Cu curț desfătate, Cu pânzele nalte. Strajea nu-i lipsește, Domnul o-ntărește.
Craii și-mpărațâi
Ce fac sfat cu alțâi Să strice cetatea,
Să-i ia bunătatea, Când ei să adună,
Domnul îi detună, Și-i cuprinde frică,
De nu pot nemică, Cât stau de să miră
A ce să-nglotiră.
Domnul le dă spaimă
Cu munci fără samă, Ca maică când fată
De este-nspăimată, Ca vase pre mare
Când le ia vânt tare, De le dă de stâncă
Și le răzdrumică.
Auzât-am veche
’Ntr-auz de ureche Poveste trecută,
Ș-acmu vedem multă, Că Dumnezău toate
Câte va, le poate. Cu lănci de departe
Pre pizmașii bate, Și cetatea svântă
Stă fără de smântă, N-are greutate
Nice de o parte, Că o-ntemeiază
Domnul, să să-ncrează, Și-i tinde-mprotivă
Mână milostivă. Cât are tot omul
Milă de la Domnul. Și svântul lui nume
Trece preste lume, Svânta lui direaptă
Direaptă dă plată.
Muntele Sionul
S-aibă de la Domnul Bucurie plină
’N inemă senină De giudeț ce-i face,
Și-n zâle de pace Să iasă-mpreună
Toț cu voie bună Împregiur cetate
Ce-i cu ziduri nalte, Hiica jidovască
Turnuri să-ș prăvască.
Și-ntr-alt rând de lume
De svântul tău nume Toț să povestească,
Să te proslăvască. Să te ști tot omul
Că tu ne ești Domnul, Și câț să vor naște
Cu tine s-or paște.
|