În prealabil postat de unu_oarecare

In primul rand vreau sa spun ca nu cred ca ma pot numi crestin de vreme ce nu am luat parte la nici o taina a bisericii in afara de Sfantul Botez cand eram mic,iar prezenta mea in Casa Domnului are un numar rusinos de mic...Greu imi gasesc cuvintele si asta "o datorez" raului din mine care imi pune piedici de fiecare data cand vreau sa pun inceputul cel bun,de care am auzit de atatea ori.Poate "suna" oarecum melodramatica postarea mea,dar lipsa mea de curaj in o lua pe calea cea buna ma face sa scriu o mica confesiune din spatele unui monitor,unor oameni care nu-i cunosc dar stiu ca ma pot ajuta intr-o mica sau mare masura.La varsta mea am munti de greseli si pacate care m-au adus intr-un iad chiar aici pe pamant.Nu ma mai pot simti bucuriile simple ale vietii si asta este foarte dureros .Nu pot sa mai vad dincolo de zidurile inchisorii mele ce mi-am costruit-o cu propriile mele lucrari.Singura mea,sa-i spun,speranta este ca inca simt in mine un micron de Lumina care ma cheama spre indreptare.Slabiciunile mele sunt zabrelele mele.Tot ce va cer este sa spuneti o rugaciune si pentru mine ca sa ma pot descatusa din zalele ce ma tin in noroiul meu zilnic.Pe mine nu mai stiu daca ma mai asculta Dumnezeu ca multe ziduri am pus intre mine si El.Va multumesc!