Cer un mic mare ajutor

[unu_oarecare]

In primul rand vreau sa spun ca nu cred ca ma pot numi crestin de vreme ce nu am luat parte la nici o taina a bisericii in afara de Sfantul Botez cand eram mic,iar prezenta mea in Casa Domnului are un numar rusinos de mic...Greu imi gasesc cuvintele si asta "o datorez" raului din mine care imi pune piedici de fiecare data cand vreau sa pun inceputul cel bun,de care am auzit de atatea ori.Poate "suna" oarecum melodramatica postarea mea,dar lipsa mea de curaj in o lua pe calea cea buna ma face sa scriu o mica confesiune din spatele unui monitor,unor oameni care nu-i cunosc dar stiu ca ma pot ajuta intr-o mica sau mare masura.La varsta mea am munti de greseli si pacate care m-au adus intr-un iad chiar aici pe pamant.Nu ma mai pot simti bucuriile simple ale vietii si asta este foarte dureros .Nu pot sa mai vad dincolo de zidurile inchisorii mele ce mi-am costruit-o cu propriile mele lucrari.Singura mea,sa-i spun,speranta este ca inca simt in mine un micron de Lumina care ma cheama spre indreptare.Slabiciunile mele sunt zabrelele mele.Tot ce va cer este sa spuneti o rugaciune si pentru mine ca sa ma pot descatusa din zalele ce ma tin in noroiul meu zilnic.Pe mine nu mai stiu daca ma mai asculta Dumnezeu ca multe ziduri am pus intre mine si El.Va multumesc!

În prealabil postat de unu_oarecare

In primul rand vreau sa spun ca nu cred ca ma pot numi crestin de vreme ce nu am luat parte la nici o taina a bisericii in afara de Sfantul Botez cand eram mic,iar prezenta mea in Casa Domnului are un numar rusinos de mic...Greu imi gasesc cuvintele si asta "o datorez" raului din mine care imi pune piedici de fiecare data cand vreau sa pun inceputul cel bun,de care am auzit de atatea ori.Poate "suna" oarecum melodramatica postarea mea,dar lipsa mea de curaj in o lua pe calea cea buna ma face sa scriu o mica confesiune din spatele unui monitor,unor oameni care nu-i cunosc dar stiu ca ma pot ajuta intr-o mica sau mare masura.La varsta mea am munti de greseli si pacate care m-au adus intr-un iad chiar aici pe pamant.Nu ma mai pot simti bucuriile simple ale vietii si asta este foarte dureros .Nu pot sa mai vad dincolo de zidurile inchisorii mele ce mi-am costruit-o cu propriile mele lucrari.Singura mea,sa-i spun,speranta este ca inca simt in mine un micron de Lumina care ma cheama spre indreptare.Slabiciunile mele sunt zabrelele mele.Tot ce va cer este sa spuneti o rugaciune si pentru mine ca sa ma pot descatusa din zalele ce ma tin in noroiul meu zilnic.Pe mine nu mai stiu daca ma mai asculta Dumnezeu ca multe ziduri am pus intre mine si El.Va multumesc!

Este o cale sigura de a scapa din "închisorile tale". Ia-ţi inima in dinţi şi mergi la o biserică,caută un preot dispus să te asculte şi spovedeşte-te căci oricât de mari ar fi păcatele tale Dumnezeu ţi le va ierta dacă îţi pare rau şi faci legamânt în faţa Lui că nu le vei mai face.
Dacă nu vrei să mergi in localitatea unde locuieşti urcă-te în primul tren şi coboară la o staţie oarecare , intra într-o biserica (daca esti creştin-ortodox, dacă nu ...eu nu ştiu altceva să-ţi recomand !).
Nu conta pe rugaciuniloe unor oameni care nu ştiu nimic despre tine şi care ar putea să spuna ca se roaga dar numai Dumnezeu stie dacă o fac sau nu.
Hai curaj că niciodată nu-i prea tarziu! E minunată credinţa ortodoxa.

[FiulRisipitor]

Probabil o sa-ti vina greu sa crezi dar suntem(sau am fost) multi in situatia ta, de asta cred ca te inteleg perfect. Si cei care ies din starea asta, probabil unii vor cadea din nou, dar trebuie sa lupti iar si iar pana "ori noi obosim sa mai gresim, ori diavolul oboseste sa ne mai ispiteasca". Daca simti ca Dumnezeu ti-a dat o palma sa te trezeasca din greseli, agata-te de mana care te-a palmuit si cand se va retrage acea mana vei ajunge mai aproape de EL. Citeam undeva ca "daca omul face un pas catre Dumnezeu, Dumnezeu face o mie catre om" si eu am simtit asta pe pielea mea.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor, speram ca toti impreuna cu tine sa ajungem la mantuire.
Toate cele bune iti doresc.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de unu_oarecare

Pe mine nu mai stiu daca ma mai asculta Dumnezeu ca multe ziduri am pus intre mine si El.Va multumesc!

Mai copil bun, daca ai sti tu cat de mult te iubeste Dumnezeu, n-am mai da nici o ascultare gandurilor desarte si deznadejdii. Nici nu stii tu cate pacate avem toti si cat de nevrednici de mila lui Dumnezeu. Daca ar fi sa tina cont la toate, nu stiu cati ar mai calca in biserici. Nu-ti impietri sufletul. Asta e tot ce asteapta diavolul de la tine: sa te simti deznadajduit si abandonat. Pastorul cel Bun, lasa toata turma si pleaca in cautarea oii ratacite. Gandeste-te bine la asta. In plus, ia bine seama ca daca vrei sa te indrepti o sa ai mult de furca cu trecutul tau si cu cel care-si cere dreptul de autor. N-o sa cedeze usor. Trebuie sa fii puternic in fata celor ce vin pentru ca pentru un timp se vor napusti multe asupra ta, pana vei ajunge acolo unde spui ca doresti. Eu ma voi ruga pentru tine, dar nu stiu daca este suficient sa spun "un oarecare"...

Dumnezeu sa te binecuvinteze oricum si sa te ridice catre Lumina Lui

În prealabil postat de unu_oarecare

In primul rand vreau sa spun ca nu cred ca ma pot numi crestin de vreme ce nu am luat parte la nici o taina a bisericii in afara de Sfantul Botez cand eram mic,iar prezenta mea in Casa Domnului are un numar rusinos de mic...Greu imi gasesc cuvintele si asta "o datorez" raului din mine care imi pune piedici de fiecare data cand vreau sa pun inceputul cel bun,de care am auzit de atatea ori.Poate "suna" oarecum melodramatica postarea mea,dar lipsa mea de curaj in o lua pe calea cea buna ma face sa scriu o mica confesiune din spatele unui monitor,unor oameni care nu-i cunosc dar stiu ca ma pot ajuta intr-o mica sau mare masura.La varsta mea am munti de greseli si pacate care m-au adus intr-un iad chiar aici pe pamant.Nu ma mai pot simti bucuriile simple ale vietii si asta este foarte dureros .Nu pot sa mai vad dincolo de zidurile inchisorii mele ce mi-am costruit-o cu propriile mele lucrari.Singura mea,sa-i spun,speranta este ca inca simt in mine un micron de Lumina care ma cheama spre indreptare.Slabiciunile mele sunt zabrelele mele.Tot ce va cer este sa spuneti o rugaciune si pentru mine ca sa ma pot descatusa din zalele ce ma tin in noroiul meu zilnic.Pe mine nu mai stiu daca ma mai asculta Dumnezeu ca multe ziduri am pus intre mine si El.Va multumesc!

Pentru tine, pentru noi pe forum, poate pentru toata lumea esti "unu oarecare"; pentru Dumnezeu nu esti unu oarecare, ci esti chiar fiul lui pe care-l asteapta cu lacrimi in suflet si in ochi. El este Tatal tau si te iubeste neconditionat; si tu il iubesti, de aceea esti azi trist, arata-i dragostea ta strigandu-L: TATA!

Domnul cu tine!

[camy_d]

În prealabil postat de unu_oarecare

In primul rand vreau sa spun ca nu cred ca ma pot numi crestin de vreme ce nu am luat parte la nici o taina a bisericii in afara de Sfantul Botez cand eram mic,iar prezenta mea in Casa Domnului are un numar rusinos de mic...Greu imi gasesc cuvintele si asta "o datorez" raului din mine care imi pune piedici de fiecare data cand vreau sa pun inceputul cel bun,de care am auzit de atatea ori.Poate "suna" oarecum melodramatica postarea mea,dar lipsa mea de curaj in o lua pe calea cea buna ma face sa scriu o mica confesiune din spatele unui monitor,unor oameni care nu-i cunosc dar stiu ca ma pot ajuta intr-o mica sau mare masura.La varsta mea am munti de greseli si pacate care m-au adus intr-un iad chiar aici pe pamant.Nu ma mai pot simti bucuriile simple ale vietii si asta este foarte dureros .Nu pot sa mai vad dincolo de zidurile inchisorii mele ce mi-am costruit-o cu propriile mele lucrari.Singura mea,sa-i spun,speranta este ca inca simt in mine un micron de Lumina care ma cheama spre indreptare.Slabiciunile mele sunt zabrelele mele.Tot ce va cer este sa spuneti o rugaciune si pentru mine ca sa ma pot descatusa din zalele ce ma tin in noroiul meu zilnic.Pe mine nu mai stiu daca ma mai asculta Dumnezeu ca multe ziduri am pus intre mine si El.Va multumesc!

Nu ştiu cum e la tine, dar pentru orice eventualitate o să te previn să nu cazi într-o greşeală pe care o fac mulţi.

Greşeala constă în a te simţi prea nevrednic pentru a te ruga şi în consecinţă nu te mai rogi. Dar e o mare greşeală, pentru că nu te poţi îndrepta, decât cu ajutorul lui Dumnezeu, unde nu e El, nu există bine. Chiar dacă ai şi ucis, chiar dacă te-ai rugat de mai multe ori, dar apoi ai căzut, pune mâna pe cartea de rugăciuni!!!




Dacă vrei dintr-o dată să schimbi multe, s-ar putea să te descurajezi şi să nu mai faci nimic. Deci îţi sugerez să începi prin a merge la Liturghie în fiecare duminică şi să stai până la sfârşit, iar când vine postul să ţii câteva zile de post, câte poţi şi apoi să te spovedeşti.

E mai uşor să începi cu acestea pentru că nu necesită o schimbare în interior, ceea ce e mai greu, ci doar prezenţa ta la anumite ritualuri, ceea ce nu-i greu. Şi nu numai că-s lucruri uşor de îndeplinit, dar sunt şi ESENŢIALE în viaţa de creştin, trebuie neapărat să începi cu ele.

După ce te-ai obişnuit cu mersul la biserică şi la spovedanie, încearcă să renunţi la câte un păcat.

Şi îţi mai sugerez să zici zilnic măcar Tatăl Nostru, nu-ţi ia mult timp.




PS: Dacă cineva de pe forum crede că am zis ceva greşit, să mă corecteze.

[Raoul]

Nu in ultimul rand sa ne spuna iubitul nostru frate si numele sau pentru a-l putea pomeni la rugaciune.

Doamne-ajuta!

du-te la o mamastire spune ce vrei sa faci si Domnul cu tine cum a spus parintele.
dar vei incepe un razboi cu cel rau nu te speria ai de partea ta pe Domnul,care te iubeste.

sa te rogi mult la Maica Domnului ca e grabnic ajutatoare.

[unu_oarecare]

Eu va multumesc in primul rand pentru cuvintele voastre pline de prietenie si de omenie.Am simtit o caldura in ele ca niciodata.Nu a fost simpla intamplare ca azi am intrat pe acest site doar dand un search ce google,cautand niste sfaturi.Cred ca nimic nu este la voia intamplarii.Parinte,am folosit darurile si ceea ce mi s-a dat exact ca fiul risipitor.Acum trebuie sa fac asa incat ajutorul voastru sa nu fie in van.Curaj am avut sa scriu la amiaza,curaj trebuie si in continuare.Numele meu este Ionut si va multumesc din suflet!

[Raoul]

Dumnezeu sa te miluiasca Ionut! Ai nadejde si ravna!