[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

S-a adresat Papei pentru o unire impotriva turcilor, un fel de cruciada. In schimb a trebuit sa faca fata singur, ajutoarele fiind ridicole. Nu se mentioneaza 10. 000 de lituanieni (era si culmea, astia trimiteau atatia, iar vecinii pana in 2000). "Totuşi nimeni nu a trimis ajutor, nici în bani şi nici în oameni, cu excepţia a aproximativ 5.000 de secui (supuşi de Ştefan, rupţi din Regatul Ungariei conform lui Jan Dlugosz), 1.800 de unguri (de la Matei Corvin) şi 2.000 poloni (trimişi de Cazimir sub conducerea lui Buciaţchii)."

Cronica lituaniană menţionează 10 000 de lituanieni. Dar chiar şi dacă nu ar fi aşa, dacă adunăm pe cei din creştinătatea apuseană rezultă 8 800 de soldaţi. Comparând cu cei 40 000 de moldoveni, rezultă că ajutorul a fost între o cincime şi o pătrime din efective. Nemaivorbind de echipamente (tunurile de exemplu) şi nepunând la socoteală că ajutoarele au constat din profesionişti, pe când moldovenii erau plăvani, foarte pricepuţi la tras cu arcul. Astfel, ajutorul ne apare ceva mai mult decât "ridicol", spre deosebire de ajutorul ortodox în luptele apusene, care a fost inexistent.

Problema era ca o tara mica, avand o oaste mai putin de jumatate cat oastea turceasca, i-a batut pe turci intr-o vreme cand bateau tot. Armatele care se strangeau in occident din mai multe tari, avand acelasi numar sau mai mare de ostasi, fusesera infrante de turci.

Probabil că vă referiţi la cruciada anterioară, care s-a terminat cu dezastrul de la Nicopole, luptă în care Mircea, deşi promisese ajutor catolicilor, a reuşit trista contraperformanţă de a nu trimite nici un combatant, simulând că e rănit în amorul propriu fiindcă i s-a dat comanda supremă unui ungur şi nu lui. Drept care vitejii lui s-au cărat înainte de luptă.

Vedeţi dv, nu trebuie să comparaţi lupte duse de corpuri expediţionare cu lupte de fond. Deşi lupta de la Podul Înalt rămâne o victorie frumoasă a alianţei creştine conduse de Ştefan, ea trebuie privită ca o etapă a unui război. După doar două luni de la acea luptă, otomanii cuceresc Mangop-ul, de unde provenea a "n"-a soţie a sfântului. În chiar vara aceluiaşi an, turcii obţin victoria totală de la Războieni, oasele moldovenilor răspândite pe acel sinistru loc dându-i numele până azi: Valea Albă. În urma acelui război antiotoman, din care Ştefan a câştigat doar o luptă, Moldova intră timp de mai multe secole sub vasalitate otomană, nemairevenindu-şi, de fapt, decât pentru a intra sub protectorat rusesc în perioada Regulamentului Organic. Aşadar, sfântul Ştefan cel Mare moare ca instrument al necredincioşilor, îndreptându-se contra creştinilor de la apus şi miazănoapte, recomandând şi urmaşilor săi această politică. Trist "Apus de soare" !