[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Deci cruciatii cu o armata la fel de numeroasa ca a turcilor nu au reusit sa-i infranga, desi Mircea reusise sa-i bata pe turci.

Din nou, confundaţi lupte de ariergardă, ca acelea duse de Mircea, cu marile bătălii ale scenei europene, ca cea de la Nicopole, în care oştirea Crucii stătea faţă în faţă cu oştirea Semilunei. Este exact ca şi când aţi spune că i-am bătut pe americani: badea Gheorghe l-o pălit cu un par în ceafă pe Mike, pe când acesta nu era atent. În concluzie, România a repurtat o mare victorie contra SUA.

Asta cred ca e o gluma, o istorie paralela. Dupa acea batalie Sfantul Stefan cere ajutorul Poloniei si devine vasal. Polonezii nu numai ca nu il ajuta, dar sub acest pretext vin sa cuceresca Moldova. Stefan ii bate si pe ei.

Probabil că vă referiţi la lupta de la Codrii Cosminului, în care Ştefan, ajutat de tătarii Umbrei lui Allah pe Pământ, devine felon încălcându-şi jurământul. Să recapitulăm: Ştefan a fost vasal al lui Matei Corvin, după care luptă contra lui. A fost vasal al lui Cazimir, prestându-i omagiu, după care se ridică împotriva lui. A dus bătălii după bătălii împotriva românilor din Valahia, sfârşind în urma unei infecţii produse de o săgeată trasă cu mult timp înainte de unul dintre românii care nu făcea altceva decât să-şi apere ţara. Ce fel de sfânt e acest om cu patru neveste, cu nenumărate amante (câteva oficiale, precum celebra Călţuna), care instrumentează politic justiţia, trimiţând pe eşafod inamicii politici şi care luptă contra creştinilor din Polonia, Transilvania şi Muntenia ? Sunteţi serios când comparaţi o viaţă dusă în desfrâuri şi beţivăneli, întrerupte de bătălii contra creştinilor, cu viaţa unui om sfânt ca Ioan Paul al II-lea ?

Si e un lucru bun, doar nu er amai bine sa devina pasalac turcesc. Chiar o parte din Ungaria ajunge pasalac, in timp ce Tarile Romane, desi tari mici, nu au avut vreodata soarta asta.

Vă iluzionaţi. Domnitorii Munteniei şi ai Moldovei, după perioada lui Ştefan, devin simpli funcţionari ai Porţii. Erau schimbaţi oridecâte ori considera padişahul. De regulă, nu se mai obosea să trimită armată, trimetea doar capuchehaia cu batista neagră. "Mazâl" era cuvântul de coşmar al domnitorilor "independenţi" ai Moldovei şi Munteniei. De aceea, cu rare excepţii (ca Brâncoveanu, de ex, ori ca Mihai), domnitorii nici nu mişcau în front, preocuparea de căpetenie a lor şi a Divanului fiind propria căpătuială şi o imagine cât mai bună la Constantinopol. Cu totul alta era situaţia Ungariei, care nu putea fi potolită decât prin transformarea ei în paşalâc. Mai avea şi ghinionul de a fi în calea Vienei: or, umbra lui Allah pe pământ, ca preliminar al visului său de a-şi hrăni caii în faţa Catedrei lui Petru, dorea să nimicească mai întâi Imperiul, după care mersul la Roma ar fi fost un galop de sănătate. Ei bine, n-a fost să fie: a trebuit să se mulţumească numai cu o bună parte din Ungaria. Văzând că "turcul e la porţi", creştinătatea a apărat Viena în mod eroic. Acolo au participat şi românii, bineînţeles. Dar de partea turcilor, ce, credeaţi că de altă parte ?
Şi acela a fost momentul de basculare. Cu acel moment, începe Istoria Descreşterii. Cantemir spune asta, nu eu.