Psalmul 122
Către-nalt de ceruri, unde locuiești,
Ridicat-am ochii, ca să mă zărești.
Ca o slugă care Stăpânu-și privește,
Să-i afle aleanul și orice-și dorește,
Așa ne sunt ochii ațintiți spre Tine,
Doamne, Domnul nostru Cel din înălțime!
Și supuși în toate, noi Te așteptăm,
Întinde-ne mila, să ne împăcăm!
Doamne, miluiește pe robii de jos,
Defăimarea crudă sufletul ne-a ros,
Ocărâți noi suntem și răbdăm cu greu...
Întinde-ne mila, Doamne Dumnezeu!
Cei bogați și mândri ne batjocoresc,
Pe noi ne afundă, iar ei se slăvesc.
Îți așteptăm mila, robii Tăi fiind,
Privește-ne, Doamne, din cer, miluind!
|