Psaltirea in versuri

[NECTARIE]

Psalmul 122


Către-nalt de ceruri, unde locuieşti,

Ridicat-am ochii, ca să mă zăreşti.

Ca o slugă care Stăpânu-şi priveşte,

Să-i afle aleanul şi orice-şi doreşte,

Aşa ne sunt ochii aţintiţi spre Tine,

Doamne, Domnul nostru Cel din înălţime!

Şi supuşi în toate, noi Te aşteptăm,

Întinde-ne mila, să ne împăcăm!


Doamne, miluieşte pe robii de jos,

Defăimarea crudă sufletul ne-a ros,

Ocărâţi noi suntem şi răbdăm cu greu...

Întinde-ne mila, Doamne Dumnezeu!

Cei bogaţi şi mândri ne batjocoresc,

Pe noi ne afundă, iar ei se slăvesc.

Îţi aşteptăm mila, robii Tăi fiind,

Priveşte-ne, Doamne, din cer, miluind!