În prealabil postat de iustin10

Fericiti cei blanzi,ca aceia vor mosteni pamantul.
Exista oameni care in permanenta atrag atentia celorlalti,din dorinta de a ii indrepta,sau de a afirma mereu adevarul,de a judeca ei ce e bine.
Si exista altii,care ii observa pe cei care judeca,si spun:noi nu suntem asa,noi nu ne luam de nimeni.
In ambele atitudini exista orgoliu.Atitudinea corecta este sa iti vezi pacatele si greselile tale ,sa lupti pt desavarsirea ta,si doar cand esti desavarsit sa faci observatie celorlalti.
Ti se par cusurgii,bagaciosi,judecatori,atoatestiutori? Si tu esti ca ei . Chiar si numai daca te aperi de ei,le-ai si dat dreptate.
Dar daca nu intervii in nici un fel cum ii mai indrepti pe ceilalti?Prin puterea exemplului.Caci daca te vor vedea ca zici si si faci binele,mai mult se vor indrepta ceilalti,decat daca ii toci in permanenta cat de mare e binele,si cat de departe sunt ei de el.
Deci in ce situatie avem voie sa facem observatie celorlalti?In nici o situatie .Decat cand noi insine nu suferim de acel pacat si nici de altele,dar a considera asta,deja e lipsa de smerenie.
Dar ce vom face totusi cu multitudinea de rataciti,de oameni aflati in ratacire si cautare,certati cu propriul lor suflet,cu adevarul,cu Dumnezeu? Nu le vom atrage atentia?
Cred ca ar fi suficient sa afirmam adevarul,acela in care credem,fara sa le zicem neaparat lor cat de mult gresesc,sau ca gresesc.Caci mereu trebuie sa ne gandim ca poate si noi gresim.Daca nu in dogme,caci sunt copiate de la sf Parinti,macar in atitudinea fata de ceilalti