"Lui Hristos ii plac oamenii delicati"

[Pippo_]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Sa inteleg ca am ajuns la o idee comuna?:)

Ai nevoie de confirmare? :) Confirmat. Dar pentru a intelege bine toate situatiile, trebuie recitita intreaga discutie.

Cand ne gandim la lucrurile astea, trebuie sa ne intrebam "care este cea mai altruista solutie?" - aia sigur e pe placul lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Pippo_

Ai nevoie de confirmare? :) Confirmat. Dar pentru a intelege bine toate situatiile, trebuie recitita intreaga discutie.

Cand ne gandim la lucrurile astea, trebuie sa ne intrebam "care este cea mai altruista solutie?" - aia sigur e pe placul lui Dumnezeu.

Multumesc de confirmare:)...trebuie recitita,dar am impresia ca vorbeam cam de doua situatii in paralel,care mai apoi s-au amestecat:)),mie mi se tot intampla.
Multumesc si pentru timpul alocat raspunsurilor pentru postarile mele.

[iustin10]

În prealabil postat de VladCat

Exista printre noi de multe ori, chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni, ori poate mai ales printre acestia, un scurt dialog cu propria constiinta, in care replica noastra suna cam asa : "- II va face bine sa ii mai taie cineva din orgoliu", ori "- Nu e datoria mea sa ii menajez lui mandria" ori "- Chiar daca se ataca ii va face bine", etc.

Stiu sigur ca si altii gandesc treaba asta (si ca nu sunt singurul care o mai da in bara) fiindca adesea astfel de rationamente sunt chiar exprimate pe post de justificari ale unor replici mai "taioase".........cei care gandesc in maniera aceasta se folosesc adesea de citate precum "pui de vipere" ori "neam de naparci" ca sa isi legitimeze tonul de calau.
Tinand cont ca aceste exemple oferite mai sus sunt reale nu e greu sa realizezi ca in anumite situatii, in speranta de a trezi constiinta celor vizati de repros, aceste tehnici sunt recomandabile DAR sunt doua chestiuni care trebuie luate in considerare :

1. Aceste situatii sunt rare, in general lipsa de menajere a orgoliului celui caruia i te aderesezi soldindu-se cu cele mai urate si patimase reactii din partea sa (fie ca nu si le exprima), si neavind pe termen lung decat un efect de indepartare a aceluia fata de tine si ideile tale.

2. Cei care au folosit acest procedeu cu succes erau fie de o smerenie desavarsita (Hristos), fie de o smerenie care tindea catre acest punct (Ioan Botezatorul, Vasile cel Mare etc.)

Tinind cont de acestea, insuficienta atentie pt orgoliul celor din jur, pe temeiul faptului ca "ii face bine" imi apare ca un "procedeu" profund anticrestin. Avand in considerare poruncile evanghelice, atat luate ca atare cat si explicate de patristica,cred ca este datoria oricarui crestin ca in marea majoritate a cazurilor, sa menajeze pe cat posibil orgoliul celor din jur, sa aiba grija cum se exprima astfel incat ei sa nu "se atace", cu alte cuvinte sa fie delicat.
Daca sunt dimensiuni pe care considerati ca nu le-am luat in considerare apasati pe "post reply" :D...acelasi lucru faceti-l si daca stiti din cine este citatul pe care l-am folosit ca titlu fiindca eu am uitat complet....Doamne ajuta!

Fericiti cei blanzi,ca aceia vor mosteni pamantul
Exista oameni care in permanenta atrag atentia celorlalti,din dorinta de a ii indrepta,sau de a afirma mereu adevarul,de a judeca ei ce e bine.
Si exista altii,care ii observa pe cei care judeca,si spun:noi nu suntem asa,noi nu ne luam de nimeni.
In ambele atitudini exista orgoliu.Atitudinea corecta este sa iti vezi pacatele si greselile tale ,sa lupti pt desavarsirea ta,si doar cand esti desavarsit sa faci observatie celorlalti.
Ti se par cusurgii,bagaciosi,judecatori,atoatestiutori? Si tu esti ca ei . Chiar si numai daca te aperi de ei,le-ai si dat dreptate.
Dar daca nu intervii in nici un fel cum ii mai indrepti pe ceilalti?Prin puterea exemplului.Caci daca te vor vedea ca zici si si faci binele,mai mult se vor indrepta ceilalti,decat daca ii toci in permanenta cat de mare e binele,si cat de departe sunt ei de el.
Deci in ce situatie avem voie sa facem observatie celorlalti?In nici o situatie .Decat cand noi insine nu suferim de acel pacat si nici de altele,dar a considera asta,deja e lipsa de smerenie.
Dar ce vom face totusi cu multitudinea de rataciti,de oameni aflati in ratacire si cautare,certati cu propriul lor suflet,cu adevarul,cu Dumnezeu? Nu le vom atrage atentia?
Cred ca ar fi suficient sa afirmam adevarul,acela in care credem,fara sa le zicem neaparat lor cat de mult gresesc,sau ca gresesc.Caci mereu trebuie sa ne gandim ca poate si noi gresim.Daca nu in dogme,caci sunt copiate de la sf Parinti,macar in atitudinea fata de ceilalti

În prealabil postat de Pippo_

Si bag mana in foc ca majoritatea cred de frica, iar acolo unde este frica, nu este Dumnezeu.

Am observat si eu ca frica ii motiveaza pe majoritatea.De frica fac toate cele bisericesti...nu din iubire...

[COLOR=#800000]“Când credinţa dreptslăvitoare este în primejdie, întâietate duhovnicească are apărarea ei, lupta, susţinerea tuturor celor ce se războiesc, dorinţa de a vărsa sângele şi chiar de-a muri pentru ea; toate celelalte îndatoriri duhovniceşti trec pe planul al doilea. Toţi cei ce fac sau sfătuiesc altcumva caută să-şi îndreptăţească laşitatea şi lipsa de voinţă, făcându-se dascăli şi învăţători ai nelucrării şi făţărniciei“.[/COLOR]

În prealabil postat de iustin10

Fericiti cei blanzi,ca aceia vor mosteni pamantul.
Exista oameni care in permanenta atrag atentia celorlalti,din dorinta de a ii indrepta,sau de a afirma mereu adevarul,de a judeca ei ce e bine.
Si exista altii,care ii observa pe cei care judeca,si spun:noi nu suntem asa,noi nu ne luam de nimeni.
In ambele atitudini exista orgoliu.Atitudinea corecta este sa iti vezi pacatele si greselile tale ,sa lupti pt desavarsirea ta,si doar cand esti desavarsit sa faci observatie celorlalti.
Ti se par cusurgii,bagaciosi,judecatori,atoatestiutori? Si tu esti ca ei . Chiar si numai daca te aperi de ei,le-ai si dat dreptate.
Dar daca nu intervii in nici un fel cum ii mai indrepti pe ceilalti?Prin puterea exemplului.Caci daca te vor vedea ca zici si si faci binele,mai mult se vor indrepta ceilalti,decat daca ii toci in permanenta cat de mare e binele,si cat de departe sunt ei de el.
Deci in ce situatie avem voie sa facem observatie celorlalti?In nici o situatie .Decat cand noi insine nu suferim de acel pacat si nici de altele,dar a considera asta,deja e lipsa de smerenie.
Dar ce vom face totusi cu multitudinea de rataciti,de oameni aflati in ratacire si cautare,certati cu propriul lor suflet,cu adevarul,cu Dumnezeu? Nu le vom atrage atentia?
Cred ca ar fi suficient sa afirmam adevarul,acela in care credem,fara sa le zicem neaparat lor cat de mult gresesc,sau ca gresesc.Caci mereu trebuie sa ne gandim ca poate si noi gresim.Daca nu in dogme,caci sunt copiate de la sf Parinti,macar in atitudinea fata de ceilalti

Foarte frumos...

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Am observat si eu ca frica ii motiveaza pe majoritatea.De frica fac toate cele bisericesti...nu din iubire...

Unde apare o senzatie de frica, ceva nu-i in regula, trebuie identificata cauza. Frica provine intotdeauna din egoism.

Ideea e de fapt putin mai complicata. Deoarece in mod normal fiecare ar trebui sa fie constient ca "intamplarea" NU EXISTA. Si tot ceea ce experimentam in jurul nostru, toate lucrurile si oamenii cu care interactionam, tot ceea ce se manifesta ESTE STRICT CONTROLAT DE DUMNEZEU. Deci nu exista intamplare. Ar tribui sa-l simtim in mod constient pe Dumnezeu. Deci ar trebui de fapt sa-i simtim prezenta. Dar nu o simtim din anumite motive. Unul dintre obiectivele noastre pe drumul spre sfintenie, ar trebui sa fie raspunsul la intrebarea "DE CE NU SIMT DIRECT PREZENTA LUI DUMNEZEU?". Este o intrebare foarte importanta. Si cine ii cauta raspunsul cu gandul de a-l gasi, merge spre sfintenie.

În prealabil postat de andreicozia

Melissa draga, parintii nu numai picioarele ne-au spalat ci si fundul si nu o data ci ani de-a rindul , ca sa nu mai vorbim cum ne stergeau la fund, deci aia ce mai este?...o lectie in SUPER-SMERENIE?:))),
Iar daca eu sunt sanatos si pot sa-mi spal singur picioarele, gestul lor NU M-AR SMERI ci m-ar soca si m-ar pune pe ginduri sa-i intreb ce-i cu ei, daca se simt bine, de ce fac acest lucru?,... ca doar pot si eu sa-mi spal picioarele.
Da, cind un copil este handicapat, da parintii ii spala picioarele, altfel, ..TU PERSONAL ai auzit depsre asa ceva?
Tie iti spala mama ta picioarele ca sa-ti dea o lectie?
Eu am studiat multa pedagogie la viata mea insa aceasta "strategie" imi este necunoscuta, si ne-aplicabila.

Papa de la Roma, crezi ca-i smereste pe episcopii lui cind le spala picioarele de Pasti?(ca de ai nostri nici nu poate fi vorba, in Balcani lumea este asa de "smerita" A.K.A incrincenata ca nici nu avem obiceiul asta la Patriarhie/BOR... oricum,mie personal mi se pare o aberatie!

Andrei?Vrei sa spui de fapt ca Hristos a spalat degeaba picioarele apostolilor si ca nu le-a dat nici o lectie sau doar vrei sa spui ca gestul facut de Hristos,transpus in zilele noastre,nu are acelasi efect?

În prealabil postat de Pippo_

Unde apare o senzatie de frica, ceva nu-i in regula, trebuie identificata cauza. Frica provine intotdeauna din egoism.

..si mai imbolnaveste si rinichii...

În prealabil postat de Pippo_

Ideea e de fapt putin mai complicata. Deoarece in mod normal fiecare ar trebui sa fie constient ca "intamplarea" NU EXISTA. Si tot ceea ce experimentam in jurul nostru, toate lucrurile si oamenii cu care interactionam, tot ceea ce se manifesta ESTE STRICT CONTROLAT DE DUMNEZEU. Deci nu exista intamplare. Ar tribui sa-l simtim in mod constient pe Dumnezeu. Deci ar trebui de fapt sa-i simtim prezenta. Dar nu o simtim din anumite motive. Unul dintre obiectivele noastre pe drumul spre sfintenie, ar trebui sa fie raspunsul la intrebarea "DE CE NU SIMT DIRECT PREZENTA LUI DUMNEZEU?". Este o intrebare foarte importanta. Si cine ii cauta raspunsul cu gandul de a-l gasi, merge spre sfintenie.

Eu am o alta parere aici..E clar ca nimic nu e intamplator si nu exista coincidente...Cred ca noi singuri provocam situatiile in care ne aflam,noi atragem persoanele cu care interactionam..Noi avem o mare contributie in ceea ce ni se intampla....De exemplu,exista ceva gresit la mine, care a determinat intalnirea mea aici cu tine si ne-a facut "sa ne gratulam" un pic......acel ceva trebuie corectat..Ma ajut mereu de situatiile"ciudate" ca sa ma corectez...sa cresc...sa evoluez
PS 1-Iar eu simt prezenta lui Dumnezeu mereu cu mine...
PS 2- sper ca am fost coerenta,sunt f obosita,am sa merg sa dorm

[iustin10]

În prealabil postat de Melissa

..si mai imbolnaveste si rinichii...


Eu am o alta parere aici..E clar ca nimic nu e intamplator si nu exista coincidente...Cred ca noi singuri provocam situatiile in care ne aflam,noi atragem persoanele cu care interactionam..Noi avem o mare contributie in ceea ce ni se intampla....De exemplu,exista ceva gresit la mine, care a determinat intalnirea mea aici cu tine si ne-a facut "sa ne gratulam" un pic......acel ceva trebuie corectat..Ma ajut mereu de situatiile"ciudate" ca sa ma corectez...sa cresc...sa evoluez
PS 1-Iar eu simt prezenta lui Dumnezeu mereu cu mine...
PS 2- sper ca am fost coerenta,sunt f obosita,am sa merg sa dorm

PS 3 -Noapte buna