Citat:
În prealabil postat de Adriana3
Pai daca ma mantuieste Dumnezeu cand si cum vrea EL, asa cum ai spus, ce rost are sa mai imi doresc eu daca tot face NUMAI dupa cum doreste El? Ce rost are si sa Il mai rog ceva, daca face NUMAI dupa cum doreste El? De ce sa Il mai bat la cap ca vreau sa ma mantuiasca cand El poate ca nu vrea? Tu iti dai seama ce spui? Cum sa nu vrea Dumnezeu sa mantuiasca omul daca pentru asta a venit si s-a rastignit? Omul este cel care zice "da, vreau sa fiu mantuit" sau "nu, nu ma intereseaza mantuirea"! Omul are vointa libera de a accepta sau nu mantuirea in timp ce Dumnezeu vrea sa ii salveze pe toti, si a zis asta foarte clar in Biblie cand apostolii L-au intrebat daca sa ceara foc din cer peste niste necredinciosi iar Domnul a zis ca nu, pentru ca El nu a venit sa piarda lumea ci sa o salveze!!
Hai sa vedem, ce a zis Iisus, ce scrie in tot Noul Testament despre a cere ceva? Peste tot scrie sa cerem ca vom primi, ba chiar sa cerem cu credinta ca vom primi si sa multumim ca si cand am fi primit deja, sa starauim in cereri, cu o gramada de parabole despre ce inseamna sa staruim, una cu cel care cere o paine in mijlocul noptii si cel din casa nu prea vrea sa scoale sa ii dea, DAR pentru staruinta lui se scoala si ii da, cu o batrana care merge la un judecator nedrept ca sa ii faca dreptate, si acela nu vrea, DAR pentru staruinta ei, ca sa scape de gura ei, ii face pana la urma dreptate. Si zice Iisus, daca un judecator nedrept ii face pana la urma dreptate pentru staruintele ei, cu atat mai mult TATAL nostru din ceruri ne va face dreptate etc. Avem in cer un TATA si ni s-a spus sa il asaltam cu cereri, toata evanghelia este plina de asa ceva, de oameni care asalteaza cu cereri si pentru credinta lor PRIMESC! La nici unul nu i s-a spus vreodata cuvintele rostite de tine aici, la absolut nici unul! Toti au auzit: "fie tie dupa credinta TA!".
Asa ca eu nu am cum sa ma cert cu Sf. Ap. Pavel pentru ca el a inteles pana la urma totul!! Nu de la inceput, ci pana la urma...
|
Da, Adriana, Dumnezeu ne iubeste pe toti si vrea ca toti sa ne intoarcem de la pacat si sa cautam salvare la El.
Dar asta nu inseamna ca oricine va fi mantuit.
Pai daca eu merg in bisericile antihristilor si ma rog acolo lui Hristos, nu e o scarba inaintea Lui?
Daca eu ii rastalmacesc invatatura, o prezint bucati, trunchiat, iau ce-mi place si altele le las deoparte ca-mi ating mie mandria (draceasca, ca asa e mandria) .. nu-L intristez pe Hristos?
Si daca dupa toate astea ma bat cu pumnii in piept Doamne, Doamne uite cata credinta am..
"Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit și nu în numele Tău am scos demoni și nu în numele Tău minuni multe am făcut?
Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine cei ce lucrați fărădelegea."
Daca nu esti in dreapta credinta, daca te rogi impreuna cu ereticii, apoi esti in partasie cu satana, nu cu Hristos.
Ai facut alegerea, ai ales de partea patimilor tale, de partea celor care ti-au gadilat mandria.
Ca vrei emanciparea femeii?
Nu este decat proiectarea in exterior a mandriei tale!
Nu poti sa accepti ca biserica iti spune sa stai cu capul acoperit, sa nu intri in perioada de necuratie, sa taci, sa rabzi etc..
Chiar daca pare nedrept din punct de vedere social, poate ca aceasta este dorinta Domnului pentru smerirea femeilor.
Ca apropo de "ofranda" de care vorbeai in alt post.. daca esti crestin, stii Psalmul 50:
"Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi."
Iata "ofranda": smerenia!
Nu rugaciunea ecumenica, nu vorbirea de iubire, nu femei-preot...
Deci cam asa este: noi ne smerim cat putem si ramanem in dreapta credinta, iar Hristos se va milostivi de noi.
Ca nu pentru ce facem noi ne mantuieste, e clar nu?
Ce putem noi face sa meritam mantuirea? Nimic. Doar sa ne smerim atat incat sa nu-L mai pocnim pe Dumnezeu peste mana cand ne arata care este calea (ortodoxia, desigur).
PS Nu-ti mai raspund, nu fii ofensata. Pur si simplu nu am timp de asa ceva.
Off topic, oarecum.
Am un copil si-l rog de azi dimineata sa stranga jucariile.
Imi zice.. nu strang jucariile, dar iti fac un desen frumos, mai bine.
Apoi: nu strang jucariile, dar uite ca port papuci de casa (ca si cu asta avem discutii: ii tot scoate din picioare).
Apoi.. sunt prea obosit sa strang jucariile, dar o sa citesc povestea pe care nu am vrut sa o citesc ieri.
Apoi a mai facut iun desen frumos ca sa-mi arate cat de mult o iubeste pe mami, dar jucariile tot nu le strange..
Si mami (eu) un singur lucru il vreau de la el: sa ma asculte! Cred ca pana la urma va fi pedepsit, cu toata iubirea declarativa care mi-o arata.
Asa vad lucrurile si cu Dumnezeu: degeaba facem noi tot felul de lucruri care ni se par importante. Daca nu facem ce ne cere El, tot degeaba!