despre adevarata smerenie si milostenie-Arsenie Boca
Cel cu adevarat smerit, cānd este nedreptatit, nu se tulbura nici nu se apara īn privinta acelui lucru de care a fost nedreptatit. Si primeste clevetirile ca si cum ar fi adevarate si nu se īngrijeste sa convinga pe oameni ca a fost clevetit ci īsi cere iertare. Ca unii si-au atras asupra-le numele de neastāmparati, desi īn realitate nu era asa, iara altii au rabdat sa fie numiti curvari, desi erau departe de curvie si rodul pacatului, pe care nu-l facusera. Cu lacrimi l-au marturisit īn public si-si cereau iertare pentru o nelegiuire care n-o facusera, desi erau īncununati cu toata curatia si nevinovatia īn sufletele lor, cu plāngere de la cei ce-i nedreptatisera.
Tu crezi ca ai smerenie; altii se īnvinovatesc pe sine-si, tu īnsa nu suferi nici cānd altii te īnvinovatesc si te declari plin de smerenie. Daca esti smerit cu cugetul, pune-te singur la īncercare si vezi daca poti rabda nedreptatea, fara sa te tulburi.
Cu luare aminte sa vorbesti īn fata unuia care-i trufas īn cuget si bolnav de pizma. Caci pe masura ce tu vorbesti el rastalmaceste spusele tale dupa bunul lui plac si din lucrurile cele bune pe care le-ai spus, el cauta prilej de a face pe altii sa se poticneasca.
Despre milostenie .
Cānd dai ceva, celui care are nevoie, veselia fetei tale sa fie mai mare decāt darul tau si cu vorba fa-l sa-si uite necazul. Si daca faci asa, bucuria este mai mare īn mintea lui decāt darul tau si decāt nevoia trupului. Amin.
Milostiv este cel ce miluieste pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie māncari, fie tarie, fie cuvānt spre folos, fie rugaciune, fie putere de a māngāia pe cel ce are lipsa de ea, socotindu-se ca e datornic. Saracul poate trai fara sa-l miluiasca, dupa puterea sa, nu poate el īnsa sa traiasca si sa se māntuiasca. Milostenia desavārsita este aceea pe care ne-a aratat-o Hristos, care a rabdat moartea pentru noi, punāndu-ne tuturor o pilda si un chip ca si noi sa murim pentru altii, nu numai pentru prieteni ci si pentru dusmani cānd vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunostinta prin care e sfatul si dreapta socoteala.
|