Citat:
În prealabil postat de Langu
Ma refer la dragoste ca unire trup-suflet.Din pacate la noi s-a denaturat sensul.Atasamentul este de fapt o patima,dorinta de a avea.
|
Da, am inteles. Cred ca cine reuseste sa inteleaga si sa manifeste iubirea, chiar si fara a o intelege rational, ci direct la nivel de perceptie a bucuriei, trece foarte usor peste problemele si confuziile mintii. Cred ca este calea cea mai scurta catre iluminare. Dar asta presupune un suflet cu totul special, altruist din nastere, suflet neschimbat de copil inocent :) Si nu cred sa fie prea multi pe pamant. Noi restul, trebuie sa procesam rational lucrurile, si sa ne dam silinta sa intelegem care sunt actiunile cele mai bune de facut. Cel putin eu, nu vad cum as putea deveni peste noapte un suflet de copil inocent. Noi avem deja mentalul facut varza de catre societate (pacatele parintilor) si trebuie sa-l indreptam. Pe langa asta, avem si conditionari genetice (patimi instinctuale - tot pacatele parintilor) pe care trebuie sa le controlam.