Citat:
În prealabil postat de Lucemferre
De ce crezi că Mântuitorul pune atâta accent pe iubire?
|
Deoarece frica este opusul iubirii. Iar pe oameni, atunci cand nu inteleg, sau in multe situatii de viata, ii apuca frica. Frica este parte din mecanismul intinctului, si este necesara in lumea animala pentru supravietuirea speciei. In schimb omul, care nu este prin natura sa doar animal, trebuie sa se desprinda de mecanismul instinctului prin propria vointa. Frica blocheaza capacitatea omului de a se impotrivi instinctului. Deci singura cale de a eleva omul deasupra instinctului este de a-si invinge fricile. Iar cea mai directa modalitate de a invinge frica, nu este ratiunea, deoarece aceasta se blocheaza in prezenta fricii, ci este tocmai sentimentul iubirii. Controland sentimentul iubirii, se deblocheaza in timp si ratiunea. Dar asta pana la un moment dat, cand iubirea pentru a debloca mai mult ratiunea trebuie sa fie foarte mare ca sa faca fatza continuarii deblocarii. Dar in acest punct, ratiunea deja este partial deblocata. Din acest punct, ne putem ajuta de ratiune, care de aici incolo merge mana in mana cu iubirea.
Deci concentrarea atentiei si intentiei pe iubire cat mai neconditionata este esentiala pentru oamenii in stadii inferioare ale maturizarii (ca cei de acum 2000 de ani), care cad foarte repede in frici iar ratiunea nu le este suficient de dezvoltata pentru a-i ajuta sa iasa din stadiul inferior, fiind blocata.
Toate bune si frumoase pana la un punct, adica cel al zilelor noastre, in care doar impingerea sentimentului de iubire nu mai este suficient, deoarece sufletul nu se poate dezvolta in intreaga sa capacitate cat timp ratiunea ramane in urma. Adica sunt foarte multi oameni buni la suflet, iubitori intr-o masura suficienta pentru nivelul de dezvoltare a sufletului la care au ajuns, pregatiti pentru a face alti pasi spre maturizarea sufletului, dar care refuza sa judece, fiind intr-un impas mental (credinte gresite). Si deci subdezvoltarea ratiunii ii tine pe loc de la completa dezvoltare a sufletului. In alte cuvinte, acum omul nu mai este la nivelul subdezvoltat al sufletului in care doar iubirea fara judecata sa faca fatza elevarii sufletului. Ar face fatza doar iubirea si fara ratiune dupa parerea mea, dar ar trebui sa fie o iubire imensa, total neconditionata.
Asa vad eu treaba. Adica, iubirea nu e proasta, e inteligenta de la nivelul actual al omenirii in sus. Fara inteligenta, fara dezvoltarea voluntara a ratiunii, aleluia sfintenie pentru cel lipsit de o iubire neconditionata, ceea ce nu prea exista printre oameni.