Dumnezeu sa-l odihneasca pe parintele Bartolomeu.
Ne va lipsi.
Mergeam la catedrala ca sa-l ascult, stiind ca s-ar putea sa cuvanteze dumnealui la sfarsitul Liturghiei. Cuvant simplu, ca sa priceapa toata lumea, cuvant precis, pentru a nu lasa loc de interpretari, cuvant puternic, pe care nu puteai sa nu-l auzi, cuvant doar cat trebuie, pentru ca sa nu plictiseasca lumea cu un discurs dezlanat.
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l rasplateasca!

Cu o zi in urma cand am trecut pe la catedrala pentru a-i aprinde o lumanare am ramas impresionata de cativa tineri orbi, care se aflau in randul celor ce treceau pe la catafalc, tacuti si orbi, cu fete triste, mai triste decat daca le-ar fi curs lacrimi din ochii uscati........ Ma nedumerea prezenta atator tineri orbi. Mi-am zis ca trebuie sa fie ceva... apoi am aflat la televizor, de la un tanar orb care a fost luat in grija Parintelui de mic, ajutat sa faca scoala (Teologie), indrumat si sprijinit pe parcursul vietii de Parintele Bartolomeu, care avea o afectiune aparte pentru ei, avusese o sora oarba care a murit tanara.... Cine a stiut de aceste binefaceri ale sale? Prea putini...Cate alte asftel de fapte i-au ramas ascunse? Nu vorbea despre aceste lucruri.